Grecul care a reformat Țările Române. Le-a dat drepturi țăranilor și i-a scăpat de iobagie

Constantin Mavrocordat, unul dintre cei mai influenți domnitori fanarioți din istoria Țărilor Române, s-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol, fiind fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi. Crescut într-un mediu iluminist, a fost profund influențat de ideile filozofice și reformatoare ale secolului al XVIII-lea.

Acesta a deținut de șase ori tronul Țării Românești și de patru ori domnia Moldovei

Mavrocordat a deținut de șase ori tronul Țării Românești și de patru ori domnia Moldovei. El este cunoscut în special pentru reformele sale curajoase care au schimbat fundamental societatea feudală din acea perioadă.

Una dintre cele mai semnificative reforme ale lui Mavrocordat a fost eliberarea țăranilor români de sub iobăgie și acordarea unor drepturi fundamentale. A permis țăranilor să-și cumpere libertatea de la boieri, plătind o sumă modestă de 10 bani. De asemenea, le-a acordat dreptul de a se muta de pe o moșie pe alta, oferindu-le astfel o mobilitate semnificativă și o oportunitate de a scăpa din subjugarea feudală.

Mavrocordat a introdus schimbări importante în sistemul fiscal și administrativ

Pe lângă aceste reforme, Mavrocordat a introdus schimbări importante în sistemul fiscal și administrativ al Țărilor Române. A desființat anumite impozite indirecte și a implementat o taxă generală anuală de 10 lei, plătibilă în patru tranșe trimestriale.

De asemenea, domnitorul a reorganizat structura socială și economică, impunând obligații clare boierilor și țăranilor. Boierii erau obligați să plătească o dijmă și să ofere un număr specific de scutelnici, care erau scutiți de alte taxe și impozite.

A contribuit la eliminarea iobăgiei

În Moldova, Mavrocordat a aplicat aceleași reforme, contribuind la eliminarea iobăgiei și la modernizarea instituțiilor locale. Prin eforturile sale, a reușit să consolideze autoritatea centrală și să obțină unificarea teritorială a Olteniei cu Țara Românească, după Tratatul de la Belgrad din 1739.

Cu toate aceste realizări notabile, domnia lui Mavrocordat a fost marcată și de sfârșitul tragic. În timpul războiului ruso-turc din 1769, el s-a retras la Galați, unde a fost rănit grav în urma unui conflict cu trupele ruse. Rana sa a devenit cangrenată, iar Mavrocordat a murit la 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu onoruri la Iași.

Constantin Mavrocordat rămâne unul dintre cei mai remarcabili reformatori și conducători din istoria Țărilor Române, recunoscut pentru contribuția sa semnificativă la modernizarea și eliberarea societății românești din iobăgie și feudalism.