Jaleșul, tărâmul abundenței din vechea Românie. Unde se afla locul unde „curgea laptele și mierea”

Pe teritoriul actual al României a existat odinioară un loc legendar, vestit pentru abundența sa de grâne, miere și alte produse agricole. Se numea Jaleș și este considerat primul județ atestat în istoria românilor, având un rol economic deosebit în epocă. Cu toate acestea, a dispărut din documente în urmă cu câteva secole.

Vechile scrieri indică faptul că în zona actualului Gorj a existat acest ținut misterios numit Jaleș. Era atât de bogat, încât oamenii vremii spuneau că „acolo curgea laptele și mierea”. Prosperitatea lui arăta cât de roditoare erau ținuturile de la sud de Carpați. De asemenea, aici se afla și unul dintre cele mai importante centre culturale medievale românești. Jaleșul a dispărut din analele istoriei în jurul secolului al XV-lea, din cauze necunoscute.

Ținutul abundenței sud-carpatice

Pe 3 octombrie 1385, domnitorul Dan I al Țării Românești a confirmat mănăstirii Tismana o danie provenită din județul Jaleș. „Și mai întâi am dăruit acestei mai sus-zise mănăstiri grâul din județul Jaleșului, patru sute de găleți pe fiecare an”, se menționează în document. Dania a fost reînnoită ulterior de Mircea cel Bătrân și alți voievozi până la mijlocul secolului al XV-lea, semn că județul Jaleș era o importantă sursă de bogății.

Conform actelor vremii, Jaleșul era un adevărat „grânar” al Valahiei. Putea oferi cantități uriașe de grâu, dar și brânză, miere sau produse meșteșugărești. În dania lui Dan I se arată:

„Şi am dăruit şi pe râul Jaleşului la Dăbăceşti nucii copaci toţi, apoi de la casa domniei mele, pe fiecare, 10 burdufe de brânză, 10 caşcavale, 10 pături şi 10 postavuri pentru îmbrăcăminte şi zece postavuri pentru încăl­ţăminte iar miere şi ceară, pe măsură, cât va aduce anul”.

Astfel, județul Jaleș susținea nu doar comunitatea de călugări de la Tismana, ci și un amplu comerț. Era o zonă cu turme numeroase, cirezile de vite fiind la fel de importante ca livezile și lanurile de grâu. Istoricul Vasile Cărăbiș arăta în lucrarea „Județul Jaleșului”:

„Pe plan economic, în documentul din 3 oct. 1385, prin care Dan I, dăruieşte anual mănăstirii Tismana câte 400 de găleţi de grâu din dijma domnească, ni se dă o imagine clară asrupra răspândirii culturii grâului, precum şi a cantităţii recoltelor la sfârşitul sec. XIV. Totodată, reiese că producția anuală de grâu a judeţului Jaleş era de cel puţin 4000 de găleţi sau aproximativ 3600 hl”.

Ținutul livezilor și al nucilor

Regiunea era acoperită de livezi, iar nucul era considerat adevărata comoară a locului. Preparatele din miez de nucă ajungeau chiar și peste munți, în Regatul Ungariei.

„Coşuriie cu fructe erau darea cuvenită domniei de la toate satele. Pomicultura s-a dezvoltat mai cu seamă în regiunea deluroasă a judeţului, unde pământul îi este mai prielnic, decât culturii cerealiere. Dintre pomii fructiferi din judeţul Jaleş, nucii sunt cunoscuţi documentar încă de la sfârşitul sec. XIV”, scria același autor.

Datorită acestei bogății, Jaleșul devenise un adevărat centru economic. Ținutul producea postavuri, creștea animale, cultiva cereale și susținea comerțul cu Transilvania și Regatul Ungariei.

„Strâns legată de agricultură în evul mediu era creşterea vitelor, una din marile bogăţii ale judeţului: caii, boii, oile, porcii, erau numeroşi şi se puteau exporta în special pe valea Jiului în Transilvania”, adaugă Vasile Cărăbiș. 

Unde se afla misteriosul județ Jaleș

Locația exactă a acestui județ s-a pierdut în negura timpului. Totuși, cercetătorii presupun că se afla în zona de deal și munte a actualului județ Gorj, având în componență satele Ploștina, Cireșelu, Godinești, Strunba, Arcani, Tămășești, Bălești, Rasova, Ceaur, Valea Largă, Tismana, Dușești, Sârbișori și Podeni.

Citește mai multe pe Adevărul.ro