Misterul lacului Beliș-Fântânele. Povestea satului înghițit de ape și a bisericii care reapare după secetă

În inima Munților Apuseni se află unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de acumulare din România, dar și unul dintre cele mai încărcate de povești. Lacul Beliș-Fântânele ascunde sub ape un sat întreg, iar în verile secetoase lasă la vedere ruinele unei biserici care pare să se întoarcă din trecut. De aici s-au născut legende despre un loc blestemat, suflete neliniștite și fenomene greu de explicat. Dincolo de mituri, istoria acestui loc vorbește despre sacrificiul unei comunități și despre un proiect hidroenergetic care a schimbat pentru totdeauna fața zonei.

Satul care a dispărut sub ape

Lacul Beliș-Fântânele a fost creat în anii 1970, odată cu construirea barajului Fântânele pe cursul Someșului Cald. Proiectul avea un rol strategic pentru producerea energiei electrice, însă a avut un preț uriaș pentru oamenii din zonă.

Mai multe gospodării au fost strămutate, iar locuitorii au fost nevoiți să își părăsească locuințele și să își ridice case noi pe terenuri aflate la altitudine mai mare. Odată cu umplerea lacului de acumulare, vechea vatră a satului a fost înghițită de ape.

Cea mai impresionantă mărturie a trecutului este biserica romano-catolică Urmanczy, construită în 1913. Clădirea nu a fost demolată înainte de inundare, iar astăzi se află sub apă. În anii în care seceta reduce semnificativ nivelul lacului, ruinele bisericii ies din nou la suprafață. Zidurile rămase și fragmentele de pictură încă vizibile transformă locul într-una dintre cele mai fotografiate atracții din Munții Apuseni, notează publicația Știri din Transilvania.

De unde a apărut legenda blestemului

Odată cu strămutarea satului, au fost mutate și cimitirele. Tocmai acest episod a alimentat cea mai cunoscută legendă a locului.

Bătrânii din zonă povestesc de zeci de ani că liniștea locului ar fi fost tulburată după deshumarea celor îngropați aici. Expresia „Morții n-ar fi trebuit să fie scoși” a rămas în memoria colectivă și este transmisă din generație în generație. Nu există însă dovezi istorice sau religioase care să susțină existența unui blestem, fiind vorba despre o credință populară păstrată în tradiția orală.

În timp, poveștile au fost alimentate și de accidentele petrecute pe lac. Printre turiști și pescari circulă relatări despre zgomote misterioase auzite în apropierea ruinelor, curenți puternici, pești de dimensiuni impresionante sau senzații neobișnuite resimțite în anumite zone ale lacului.

Explicația specialiștilor

Hidrologii și salvamontiștii spun însă că lacul Beliș-Fântânele poate deveni periculos din motive cât se poate de naturale.

Fiind un lac de acumulare, are pe alocuri adâncimi de câteva zeci de metri, iar apa rămâne rece chiar și în mijlocul verii. În plus, configurația fundului lacului și modul în care este exploatat sistemul hidroenergetic pot genera curenți și variații de nivel care îi surprind pe cei care intră în apă în afara zonelor sigure.

Aceste caracteristici explică numeroasele incidente petrecute de-a lungul timpului, fără a fi nevoie de explicații supranaturale.

Astăzi, lacul Beliș-Fântânele este una dintre cele mai căutate destinații turistice din județul Cluj. Cei care ajung aici descoperă un loc unde istoria și legenda se împletesc firesc. Sub luciul apei se află urmele unei comunități dispărute, iar atunci când seceta scoate la iveală ruinele bisericii, trecutul pare să revină pentru scurt timp la suprafață. Tocmai această combinație dintre realitate și mister continuă să fascineze mii de turiști în fiecare an.