Obsesiile erotice și sadismul extrem al unei soții naziste. Povestea „Cățelei de la Buchenwald”, femeia care colecționa piele de om

În infernul lagărului de la Buchenwald nu a domnit doar teroarea SS-ului, ci și capriciile bolnave ale unei femei care avea să rămână în istorie drept una dintre cele mai sinistre figuri ale nazismului.

Numele ei: Ilse Koch. Poreclită de deținuți „Vrăjitoarea” sau „Cățeaua de la Buchenwald”, soția comandantului lagărului a transformat suferința prizonierilor într-un spectacol personal de sadism și extravaganță, potrivit Adevarul. 

De la păpușa din Dresda la prima doamnă a lagărului

În copilărie, Ilse era descrisă ca o fată frumoasă, cuminte, aproape angelică. Provenea dintr-o familie respectabilă din Dresda, fusese elevă silitoare și bibliotecară. Nimic nu anunța monstrul care avea să apară odată cu ascensiunea nazismului.

Atrasă de propaganda lui Hitler, Ilse s-a înscris în Partidul Nazist și l-a cunoscut pe Karl Koch, viitorul comandant al lagărului Buchenwald. În 1936 s-au căsătorit, iar un an mai târziu Ilse devenea stăpâna vilei luxoase construite chiar lângă lagăr — o insulă de opulență lipită de un ocean de moarte.

Prizonieri aduși în lanțuri serveau ca personal domestic. În curte apăreau urși, lupi și maimuțe, iar în manejul cu oglinzi Ilse își admira reflexia în timp ce călărea. Insista să fie numită „doamnă grațioasă”, de către oameni care urmau apoi să fie trimiși la muncă silnică sau la moarte.

Mărturiile de după război aveau să dezvăluie cum un simplu gest al Ilsei putea însemna condamnarea unui deținut. O privire considerată „nepotrivită”, un cuvânt, o bănuială — și prizonierul era bătut, biciuit, torturat sau ucis.

Martorii au povestit cum Ilse își folosea influența pentru a cere pedepse brutale, uneori doar pentru amuzamentul ei. În universul concentraționar, capriciile ei deveniseră lege.

Pasiunea macabră pentru pielea umană

Cea mai șocantă acuzație a fost obsesia Ilsei pentru obiecte realizate din piele umană. Martori au declarat că prizonieri cu tatuaje sau semne distincte erau selecționați, uciși, iar pielea lor era folosită pentru a produce abajururi, coperți de albume sau alte accesorii.

Doctori ai lagărului au confirmat că asemenea practici au existat, iar aceste mărturii au făcut înconjurul lumii la procesele postbelice.

Un capitol aparte îl reprezintă comportamentul exhibiționist atribuit Ilsei Koch. Foști deținuți au povestit că aceasta apărea în fața coloanelor de prizonieri îmbrăcată provocator sau parțial dezbrăcată, iar orice privire considerată ofensatoare era pedepsită imediat. Alte relatări vorbesc despre aparițiile ei călare prin lagăr, în ținute menite să șocheze și să umilească.

Aceste episoade aveau să fixeze definitiv porecla care a urmărit-o toată viața: „Cățeaua de la Buchenwald”.

Căderea imperiului de cruzime

În cele din urmă, nu crimele împotriva prizonierilor au adus prima fisură în cuplul Koch, ci corupția. Soțul ei a fost acuzat că fura bunurile deținuților și le vindea pe piața neagră. Ancheta SS l-a condamnat la moarte, iar Karl Koch a fost executat chiar în lagărul pe care îl condusese.

Ilse a fost inițial achitată de tribunalul nazist, dar după război americanii au arestat-o. Procesele ei au devenit un spectacol mediatic global. Condamnată inițial pe viață, apoi eliberată și din nou condamnată, Ilse Koch a rămas în istorie ca una dintre cele mai controversate inculpate ale crimelor naziste.

În detenție, Ilse Koch a continuat să nege toate acuzațiile, pretinzând că fusese doar o soție casnică. Controversele privind lipsa unor dovezi materiale pentru anumite capete de acuzare au persistat decenii întregi.

Pe 1 septembrie 1967, Ilse Koch s-a sinucis în celula sa. Astfel s-a încheiat viața femeii care, pentru mii de supraviețuitori ai lagărului, a întruchipat fața feminină a terorii naziste.