Ochii albaștri nu sunt ceea ce par. Adevărata poveste a culorii care, de fapt, nu există

Ochii albaștri, adesea considerați un simbol de frumusețe sau unicitate, nu sunt ceea ce par. Conform cercetătorilor, nu există pigment albastru în ochi, iar culoarea este doar o iluzie optică creată de modul în care lumina interacționează cu structura irisului. Studiile genetice dezvăluie și mai multe surprize: toți oamenii cu ochi albaștri au moștenit o mutație comună care își are originea într-un singur strămoș, care a trăit acum peste 40.000 de ani. Iată cum explică știința de ce culoarea albastră a ochilor este de fapt o iluzie.

Adevărata poveste a ochilor albaștri

Mai mult de una din patru persoane din SUA are ochii albaștri. În Regatul Unit, sunt trei din șapte, în Țările de Jos, sunt trei din cinci, iar în Islanda, trei oameni din patru au ochii albaștri. De fapt, în majoritatea regiunilor de pe glob, culoarea albastră a ochilor este populară.

Oamenii de știință explică pe înțelesul tuturor de ce albastrul pe care îl vedem în ochii unor oameni nu există și este, de fapt, o iluzie optică.

Albastrul nu este chiar o culoare omniprezentă în natură - chiar și acele creaturi la care vă gândiți chiar acum, cum ar fi anumite insecte și pești, nu sunt cu adevărat albastre, ci doar exploatează fizica pentru a vă face să credeți că sunt, scrie IFL Science.

La mamifere, nuanța albastră este și mai rară: există balena albastră, presupunem noi, dar niciun animal nu are blană sau păr albastru în mod natural. Deci, de ce ar exista ochii albaștri?

Ei bine, iată care este secretul: nu există, afirmă oamenii de știință.

Mitul ochilor albaștri

Serios, ochii albaștri nu există, susțin cercetătorii.

„Culoarea ochilor albaștri este determinată de melanină, iar melanina este de fapt maro prin natură”, a explicat optometristul autorizat Gary Heiting într-un articol pentru site-ul de îngrijire a ochilor All About Vision.

„Melanina brună este singurul pigment care există în ochi; nu există niciun pigment pentru culoarea alunei sau culoarea verde sau albastru”, a scris el.

„Ochii par a fi de aceste culori doar datorită modului în care lumina lovește straturile irisului și se reflectă spre privitor.”

Da, se pare că atunci când cineva compară ochii albaștri ai iubitului său cu nuanța mării deschise sau a cerului, s-ar putea să nu fie doar poetic. S-ar putea să invoce mai degrabă romantismul fizicii.

„În regnul animal există multe exemple în care culoarea observată este rezultatul unor fenomene optice precum dispersia, interferența sau difracția luminii de către structurile microscopice prezente în țesuturi”, explică George Britton în cartea The Biochemistry of Natural Pigments.

„Majoritatea culorilor albastre non-iridescente la animale sunt albastre Tyndall”, notează Britton.

„[Culoarea] albastră a ochilor umani se datorează împrăștierii luminii albe de către particulele proteice minuscule din iris”, explică specialistul.

„Vara mi se schimbă ochii” – explicația acestui fenomen

Ochii verzi, precum și cei căprui, sunt rezultatul aceluiași efect de împrăștiere - dar în aceste cazuri, există ceva mai multă melanină în iris, astfel încât lumina este absorbită sau reflectată în moduri diferite.

Acesta este și motivul pentru care culoarea ochilor poate părea să se „schimbe” în funcție de lumina din apropiere:

„Este o interacțiune între cantitatea de melanină și arhitectura irisului în sine”, a declarat Heiting pentru CNN. „Este o arhitectură foarte complexă”.

Cu alte cuvinte, ochii albaștri sunt un truc al luminii.

Strămoșul ochilor albaștri

În arborele genealogic colectiv al umanității, unele ramuri sunt mai mari decât altele.

Cea etichetată „Genghis Khan”, de exemplu, este suficient de groasă pentru a acoperi aproximativ unul din 200 de bărbați în viață astăzi;

mai mult de o cincime dintre irlandezi pot pretinde că descind din Niall al celor Nouă Ostatici - chiar dacă omul s-ar putea să nu fi existat niciodată; și, tehnic, fiecare european îl are pe Charlemagne ascuns undeva în neamul său.

Toți acești oameni au avut un impact impresionant asupra structurii genetice a lumii, dar există o persoană în cărțile de istorie care i-a întrecut pe toți. Cine a fost, vă întrebați?

Ei bine... nu știm. Spre deosebire de bătrânii Genghis și Charlemagne, acest individ a trăit cu atât de mult timp în urmă încât nu avem cum să îi știm numele sau când și de unde a venit, dar „probabil din Orientul Apropiat, acum 40 sau 50.000 de ani”.

Dar știm un lucru: ei aveau ochii albaștri - și nimeni altcineva nu avea.

„Inițial, toți aveam ochii căprui”, a declarat Hans Eiberg, profesor la Departamentul de Medicină Celulară și Moleculară de la Universitatea din Copenhaga.

„Dar o mutație genetică care a afectat gena OCA2 din cromozomii noștri a dus la crearea unui „comutator”, care a „oprit” literalmente capacitatea de a produce ochi căprui.”

Acum, știm la ce vă gândiți - cum a știut echipa că un singur strămoș a fost responsabil pentru toți acești ochi albaștri diferiți?

Ei bine, ceea ce au descoperit Eiberg și colegii săi nu a fost doar faptul că nuanța acvatică este rezultatul unei gene OCA2 mutante - a fost mult mai definitiv decât atât.

„[Persoanele cu ochi albaștri] au moștenit toate același comutator în exact același loc din ADN-ul lor”, a explicat Eiberg.

„De aici putem concluziona că toți indivizii cu ochi albaștri sunt legați de același strămoș”.

„Comutatorul” la care făcea referire Eiberg nu putea pur și simplu să comute gena de la «pornit» la «oprit» - ceea ce ar fi dus la albinism total. În schimb, a trebuit să fie „diluată”, a explicat el, limitând capacitatea acesteia de a produce pigmentul brun în așa măsură încât ochii să pară albaștri.