Orașul iubit de români unde oamenii trăiesc deasupra a milioane de schelete. E plin de tuneluri misterioase și catacombe

Adânc sub străzile Parisului, o lume tăcută își dezvăluie secretele. Catacombele, un labirint subteran întins pe 300 de kilometri, adăpostesc rămășițele a aproximativ 5-6 milioane de oameni, o moștenire a peste o mie de ani de moarte în capitala franceză.

Pentru prima dată, un grup de arheologi, antropologi, biologi și medici întreprind un studiu științific detaliat al acestui vast ossuar, explorând istoria sănătății publice și a bolilor din Paris.

Povestea catacombelor: De la cimitirele supraaglomerate la un regat al oaselor

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cimitirele din Paris deveniseră supraaglomerate, iar poveștile despre cadavre care se prăbușeau prin pereții tavernelor subterane au alarmat autoritățile.

Începând cu 1788, într-un efort de a combate problemele de sănătate publică, trupurile au fost exhumate din cimitirele orașului, inclusiv celebrul Les Innocents, și transportate în caruri trase de boi către carierele de piatră dezafectate din suburbii. Acolo, rămășițele au fost pur și simplu aruncate în puțuri și lăsate în grămezi haotice.

În 1810, Louis-Étienne Héricard de Thury, inspectorul general al carierelor, a transformat această necropolă improvizată într-un spațiu organizat. El a aranjat oasele în ziduri decorative numite hagues și a transformat catacombele într-un loc filosofic și cultural, cu inscripții gravate ce invită vizitatorii să reflecteze asupra mortalității.

Dezvăluirea poveștilor ascunse în oase

În 2022, o secțiune a catacombelor s-a prăbușit, oferindu-le cercetătorilor o oportunitate rară de a analiza detalii necunoscute.

Philippe Charlier, liderul proiectului și specialist în antropologie medicală, explică importanța acestei investigații: „Cercetarea noastră analizează o mie de ani de istorie a sănătății publice, a medicinei și a bolilor. Este o șansă unică de a înțelege mai bine viața celor care au trăit înaintea noastră.”

Studiul se concentrează pe amputații, trepanații, autopsii și îmbălsămări, dar și pe identificarea bolilor prin urme lăsate pe oase.

Maladii precum sifilisul, lepra sau rahitismul sunt relativ ușor de detectat, însă analiza ADN-ului extras din dinți dezvăluie agenți patogeni ai bolilor mai rapide, cum ar fi ciuma.

De asemenea, cercetătorii investighează urme de otrăviri cu metale grele, precum plumbul sau mercurul, pentru a înțelege impactul expunerilor toxice din trecut.

Până acum, echipa lui Charlier a scanat oasele și a prelevat probe, urmând să realizeze datarea cu radiocarbon pentru a stabili vârsta exactă a acestora. Chiar și o simplă numărătoare a rămășițelor ar putea depăși estimarea actuală de 6 milioane de corpuri.

„Munca noastră este enormă și fără un final clar. Cred că studenții elevilor mei vor continua acest proiect, iar asta este bine,” spune Charlier. Primele rezultate preliminare ale cercetării sunt așteptate până la sfârșitul anului, dar proiectul în sine promite să dureze decenii.

Reflecția asupra vieții și morții

În timp ce meșterii rearanjează oasele în secțiuni afectate de infiltrările de apă, atmosfera solemnă a catacombelor servește drept memento al fragilității umane.

Așa cum o inscripție din catacombe avertizează: „Gândește-te dimineața că s-ar putea să nu ajungi la seară, iar seara că s-ar putea să nu ajungi la dimineață.”

În inima Parisului modern, regatul morții continuă să ne pună întrebări despre trecutul nostru, sănătatea noastră și, în cele din urmă, despre propria noastră mortalitate, potrivit The Guardian.