Pâinea din Anatolia, o poveste de 8.000 de ani și una dintre cele mai puternice tradiții ale lumii

Turcia își spune o parte din istorie prin pâinea pe care o pune zilnic pe masă, fie că e vorba de bucătării la sate, de restaurante mici sau cu pretenții sau celebrele cafenele urbane, atât de căutate de turiști.  Anatolia este locul de origine al celor mai vechi pâini din lume, iar rețeta de aici se păstreză de mii și mii de ani în toată Turcia. Fiecare lipie, fiecare coajă rumenă spune o poveste despre oameni, credințe și comunități.

Fiecare descoperire arheologică adaugă un nou capitol acestei povești străvechi. Resturile de pâine și uneltele de copt găsite în întreaga Turcie sunt dovezi clare ale unei culturi gastronomice care s-a dezvoltat și perfecționat de-a lungul mileniilor

Anatolia, locul unde a început istoria pâinii

Anatolia ocupă un loc special în istoria omenirii, fiind una dintre regiunile unde agricultura și viața sedentară au prins rădăcini pentru prima dată. Aici, cultivarea grâului a dus la apariția pâinii, un aliment care a schimbat radical modul în care oamenii trăiau și se organizau.

Descoperirile arheologice confirmă acest lucru cu o forță impresionantă. La situl neolitic Çatalhöyük, din provincia Konya, arheologii au identificat o pâine dospită veche de aproximativ 8.600 de ani, găsită lângă rămășițele unui cuptor primitiv.

Această bucată de aluat copt, datată în jurul anului 6600 î.Hr., este una dintre cele mai vechi dovezi ale panificației din lume.

La Küllüoba, în Eskişehir, o altă descoperire a scos la iveală o pâine veche de circa 5.000 de ani, preparată din grâu emmer și linte, scrie Historia.

Modul în care a fost arsă și îngropată sugerează un ritual de fertilitate, semn că pâinea nu era doar hrană, ci și simbol sacru.

În sudul Anatoliei, la Topraktepe, cinci pâini carbonizate din perioada bizantină timpurie arată continuitatea acestei tradiții, iar la Harran a fost găsită o matriță de pâine veche de 800 de ani, cu motive geometrice care trimit la estetica vremii.

Toate aceste vestigii arată o legătură neîntreruptă între comunități, credințe și pâinea coaptă din grâul Anatoliei.

De la cuptoarele de lut la mesele de azi

Această moștenire milenară nu este un simplu capitol de muzeu. În Turcia de astăzi, pâinea rămâne nelipsită de pe masă, indiferent dacă este vorba despre o gospodărie rurală sau un restaurant modern din Istanbul.

Fiecare regiune își păstrează rețetele, adaptate la climă, sol și obiceiuri locale.

În zona Mării Negre, pâinea din porumb însoțește micul dejun, în Anatolia de Est pâinea coaptă în cuptoare de lut, numite tandır, se rupe și se înmoaie în supe, iar în centrul țării „bazlama” completează tocanele consistente.

Un loc aparte îl ocupă „pide”, lipia groasă coaptă pe piatră, care poate fi simplă sau bogat acoperită cu brânză, legume ori carne. În paralel, „lavash” și „yufka” reprezintă expresia comunitară a tradiției, fiind pregătite de secole în grupuri de femei care întind foi subțiri pentru a fi păstrate sau folosite la sărbători.

Din 2016, această practică este recunoscută de UNESCO ca patrimoniu cultural imaterial. De la sandvișurile „dürüm” până la baklavaua făcută din foi de yufka, pâinea continuă să fie liantul dintre trecut și prezent.

Astfel, Turcia își afirmă identitatea printr-un aliment simplu, dar încărcat de sens. Pâinea din Anatolia nu este doar una dintre cele mai vechi din lume, ci și una dintre cele mai vii tradiții ale unei țări care știe să-și respecte rădăcinile.