Povestea sfântului din umbra lui Arsenie Boca. Incredibil ce au făcut sătenii cu degetul său după ce a murit

Mănăstirea Prislop din Hunedoara sărbătoreşte doi călugări trecuţi de Biserica Ortodoxă Română în rândul sfinţilor. Arsenie Boca şi Ioan de la Prislop au poveşti de viaţă ieşite din comun. Vechi de peste şase secole, lăcaşul de cult a devenit, în ultimii ani, un loc popular de pelerinaj, scrie adevarul.ro.

Fost stareţ al Mănăstirii Prislop, Arsenie Boca (1910 - 1989), un călugăr prigonit în anii ‘50 de regimul comunist, a devenit tot mai cunoscut românilor după moartea sa. Recent, părintele a fost trecut oficial în rândul sfinţilor, printr-o decizie a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), şi va fi prăznuit ca Sfântul Arsenie de la Prislop pe 28 noiembrie - data morţii sale.

Arsenie Boca este al doilea călugăr de la mănăstirea hunedoreană trecut în rândul sfinţilor. Deşi mai puţin cunoscut românilor, Sfântul Ioan de la Prislop, un călugăr medieval, canonizat de BOR în 1993, are o poveste de viaţă la fel de interesantă ca a Sfântului Arsenie.

Chilia pe care călugărul Ioan şi-a ­săpat-o într-o stâncă, aproape de biserica medievală şi la aproximativ o sută de metri de locul de veci al lui Arsenie Boca, era cunoscută în trecut drept „casa sfântului”.

Aici ar fi locuit vreme de mai mulţi ani pustnicul, la sfârşitul secolului al XV-lea. Unele mărturii arată că însuşi Mihai Viteazu l-ar fi vizitat la chilie, în călătoriile sale prin Transilvania.

„Spune tradiţia populară că, pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au împuşcat”, arăta istoricul Mircea Păcurariu, autorul cărţii “Sfinţi Români”.

Potrivit altei legende, Ioan era un tânăr din satul Silvaş, învecinat mănăstirii, care venise împreună cu fata de care se îndrăgostise, iar cei doi s-au refugiat în vechea chilie a călugărilor de la Prislop.

Acolo ar fi murit iubita acestuia şi, tot acolo, pe mormântul ei aflat pe malul pârâului, la poalele grotei, a fost găsit mort şi Ioan. Localnicii îl considerau pe tânărul devenit pustnic drept făcător de minuni.

Deget păstrat la Sânpetru

„Tradiţia ne vorbeşte despre un călugăr cu numele Ioan care a dus o viaţă sfântă, stând în peştera ce se află şi acum în coasta dealului, deasupra mănăstirii. După moartea lui, auzindu-i de veste, ar fi venit cei din Ţara Românească şi i-au dus trupul, rămânând la Silvaş numai un deget. Până azi, locuitorilor din Silvaşul de Sus nu le place să li se vorbească de vinderea sfântului. Degetul arătător se păstrează în biserica din Sânpetru, lângă Haţeg”, informa ziarul Adevărul în 1928.

S-a însănătoşit după ce a băut apă din izvor

Domniţa Zamfira (Saphira), fiica domnitorului muntean Moise Vodă, a fost ­protectoarea din trecut a­ ­mănăstirii. În secolul al XVI-lea, ea a sprijinit refacerea bisericii.

„Fiind Zamfira bolnavă, i s-a arătat în vis o solie dumnezeiască şi i-a zis că dacă va bea din izvorul Prislopului se va însănătoşi. A aflat izvorul, a băut din el şi s-a însănătoşit. În semn de mulţumire, a cumpărat acel loc şi a zidit mănăstirea”, relata preotul Jacob Jianu în 1910.

Domniţa Zamfira a ridicat biserica, pe care a ­împodobit-o cu odoare. Mormântul Zamfirei, acoperit cu o lespede din marmură roşie, se găseşte şi azi în biserica de piatră a Mănăstirii Prislop.

Prigonit şi aruncat de comunişti după gratii

La 35 de ani de la moartea sa, Părintele Arsenie Boca este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti.

Locul său de veci de la Mănăstirea Prislop e vizitat săptămânal de aproape 100.000 de pelerini.

A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop.

După instaurarea regimului comunist, a trecut prin calvarul anchetelor, al arestărilor şi al detenţiei în închisori.

Începând cu 1959, când a fost alungat de la Mănăstirea Prislop, şi până la moartea sa, în 1989, n-a mai fost lăsat să îmbrace straiele monahale şi a fost angajat ca pictor de biserici.