Povestea tragică a lui Eduard Einstein, fiul lui Albert Einstein, un tânăr la fel de strălucit ca tatăl său

Albert Einstein a schimbat pentru totdeauna modul în care omenirea înțelege universul, însă dincolo de faima uriașă și de geniul care l-a transformat într-o legendă a științei, viața sa ascundea o dramă personală despre care s-a vorbit puțin timp de decenii.

Fiul său cel mic, Eduard Einstein, era considerat la rândul său extrem de inteligent, sensibil și talentat, însă existența lui a fost marcată de boală, izolare și suferință psihică. În timp ce tatăl său devenea unul dintre cele mai cunoscute nume din lume, Eduard își petrecea anii în spitale de psihiatrie, luptând cu schizofrenia care avea să îi distrugă treptat viața.

Destinul celor doi avea să fie despărțit definitiv de boală și de exil, iar întâlnirea pe care Eduard a așteptat-o ani întregi nu a mai avut loc niciodată.

Copilul fragil pe care Einstein îl adora

Eduard Einstein s-a născut la Zurich, pe 28 iulie 1910, fiind al treilea copil al lui Albert Einstein și al Milevei Marić.

Încă din copilărie avea o sănătate fragilă și se îmbolnăvea frecvent, motiv pentru care familia îi spunea „Tete”, de la cuvântul francez „petit”, adică „mic”.

În ciuda unei sănătăți fragile, Eduard era extrem de talentat. Iubea muzica și cânta foarte bine la pian, iar apropiații nu aveau niciun dubiu că moștenise inteligența tatălui său.

Albert Einstein și Milevei Marić mai aveau un fiu, pe Hans Albert, precum și o fiică, Lieserl, dar care aceasta a lăsat doar o urmă vagă în istorie și care s-ar putea să fi murit de scarlatină în copilărie, scrie ATI.

Când Eduard avea doar patru ani, Albert și-a mutat familia de la Zurich la Berlin.

Relația dintre părinții lui s-a deteriorat însă rapid și în cele din urmă, Mileva s-a întors la Zurich împreună cu copiii, în timp ce Albert Einstein a rămas în Germania.

Dar la scurt timp după ce familia s-a mutat la Berlin, aceasta s-a destrămat. Albert Einstein a început o aventură cu Elsa Einstein, verișoara sa de gradul întâi, cu care se va căsători mai târziu.

Despărțirea și distanța față de tată l-au afectat profund pe Eduard. Einstein continua să le scrie băieților săi și își exprima deseori îngrijorarea pentru sănătatea mezinului. Într-una dintre scrisorile sale, fizicianul mărturisea că starea lui Eduard îl „deprima profund”.

Deși Albert a păstrat legătura, se pare că Eduard Einstein i-a spus mai târziu mamei sale că nu l-a iertat niciodată pe tatăl său pentru că a abandonat familia.

Eduard, care îl idolatriza pe Sigmund Freud, se gândea adesea la relația complicată cu tatăl său, devenit deja celebru în întreaga lume după ce câștigase Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.

„Uneori este dificil să ai un tată atât de important, pentru că te simți atât de neimportant”, a scris Eduard. „Oamenii care își umplu timpul cu muncă intelectuală aduc pe lume copii bolnăvicioși, nervoși, uneori chiar complet idioți (de exemplu... eu)”.

Diagnosticul care i-a schimbat viața

Eduard a urmat pașii tatălui său și a studiat la Universitatea din Zurich, sperând să devină psihiatru, dar problemele sale de sănătate mintală s-au agravat.

Scria poezie provocatoare, cânta la pian cu o asemenea fervoare încât putea fi „înfricoșător” și îi scria tatălui său scrisori lungi și intense.

Fizicianul a jurat să facă tot ce-i stă în putință pentru a-și ajuta fiul, însoțindu-l chiar pe Eduard la diverse sanatorii în încercarea de a-i îmbunătăți starea de sănătate fizică. Dar probleme lui Eduard se agravau.

La începutul anilor 1930, starea sa psihică s-a agravat brusc. După mai multe episoade severe și o perioadă de instabilitate emoțională, tânărul a fost diagnosticat cu schizofrenie și internat într-o clinică de psihiatrie.

În încercarea de a-și ameliora problemele de sănătate mintală, Eduard Einstein a fost supus unei serii de tratamente, printre care terapia cu electroșocuri și regimuri medicamentoase puternice. Din păcate, aceste tratamente s-au dovedit în cele din urmă mai grave decât boala. Eduard și-a pierdut o mare parte din capacitatea de vorbire și din abilitățile cognitive.

În aceeași perioadă, ascensiunea nazismului l-a determinat pe Albert Einstein să plece în Statele Unite.

Deși a continuat să își sprijine financiar fiul, cei doi nu s-au mai întâlnit niciodată. Un apropiat al familiei a încercat să refacă legătura dintre ei, însă Einstein s-ar fi temut că prezența sa i-ar provoca și mai multă suferință lui Eduard.

Fiul celebrului fizician și-a petrecut restul vieții în clinica psihiatrică Burghölzli din Zurich. După moartea mamei sale, în 1948, îngrijirea lui a fost preluată de prieteni ai familiei.

Albert Einstein a murit în 1955 fără să-și mai revadă vreodată fiul, iar Eduard s-a stins zece ani mai târziu, la vârsta de 55 de ani, în urma unui accident vascular cerebral. Povestea lui rămâne una dintre cele mai triste și mai puțin cunoscute pagini din viața familiei Einstein.