Unde se află casa de pe bancnota de 200 de lei. Puțini știu că mai există și azi

Pe fața bancnotei de 200 de lei românești este reprezentat portretul ilustrului poet Lucian Blaga, în timp ce pe reversul acesteia este reprezentată de o scenă mai complexă.

În contrast, reversul bancnotei prezintă o scenă complexă: statuia emblematică Gânditorul de la Hamangia și o construcție rustică din lemn, aceasta din urmă fiind expusă la Muzeul Astra din Sibiu.

Această construcție din lemn, ce apare pe reversul bancnotei de 200 de lei, nu este doar o simplă ilustrare, ci reprezintă o structură reală, situată în România.

Este vorba despre o construcție veche, tradițională, completată de o moară de apă, aflată în cadrul Muzeului Astra din Sibiu, așa cum indică sursa spynews.ro.

Această casă a devenit un obiectiv turistic remarcabil pentru vizitatorii muzeului, mulți dintre aceștia alegând să-și facă fotografii alături de bancnota de 200 lei și cu această clădire istorică.

Structura prezentată pe bancnota de 200 de lei este, de fapt, Moara din Poienii de Jos, localizată în județul Bihor.

În anul 2019, această moară a fost echipată cu un sistem audio care redă sunete caracteristice activității unei mori în funcțiune: zgomotul pietrei de moară în mișcare, curgerea făinii sau a mălaiului în recipientul pentru cereale, sunetul apei care acționează roata de lemn, și procesul de măcinare a grâului în alimente.

O reprezentație a caracteristicilor esențiale ale morilor hitraulice

Această moară comunală, transferată din satul Poienii de Jos, comuna Buntești, județul Bihor, de pe râul Crișul Pietros, ilustrează, atât din punct de vedere arhitectural cât și constructiv-tehnic, caracteristicile esențiale ale morilor hidraulice vechi, cu roți verticale, tipice pentru sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea. Moara a fost achiziționată în 1974 și reconstruită în Muzeul Astra din Sibiu în perioada 1975-1976.

Construcția, așezată pe o fundație solidă de piatră de râu, impresionează prin robustețea bârnelor de stejar din care este alcătuită.

Interiorul morii este împărțit în două zone: una destinată găzduirii instalației de măcinat și cealaltă servind drept locuință pentru morarul angajat de comunitatea locală.