Unul dintre cele mai mari mistere ale Pământului: lacul care rămâne lichid și la -50 de grade

Într-una dintre cele mai reci și mai aride regiuni ale planetei se află un lac care pare să sfideze legile naturii. Lacul Don Juan, situat în Antarctica, rămâne în stare lichidă chiar și atunci când temperaturile coboară până la -50 de grade Celsius. Cu o concentrație de sare mult peste cea a Mării Moarte, acest mic bazin de apă este considerat unul dintre cele mai extreme medii de pe Pământ.

Caracteristicile sale neobișnuite au atras atenția cercetătorilor încă de la descoperirea sa, în urmă cu peste șase decenii. Astăzi, Don Juan este studiat intens deoarece oferă indicii valoroase despre modul în care viața ar putea supraviețui în condiții asemănătoare celor de pe Marte.

Lacul care nu îngheață niciodată, unul dintre marile mistere ale Pământului

Lacul Don Juan se află în Valea Wright, parte a celebrelor Văi Uscate McMurdo din Antarctica, o regiune considerată printre cele mai ostile de pe Terra.

Aici, ninge foarte rar și nu plouă niciodată, iar temperaturile din timpul iernii pot coborî până la -50 de grade Celsius, iar puținele lacuri și bălți din regiune sunt acoperite de straturi de gheață groase de câțiva metri, cu o singură excepție: Lacul Don Juan, potrivit NASA.

A fost descoperit în octombrie 1961 în timpul unui zbor de recunoaștere al Marinei SUA.

Deși este foarte mic, având aproximativ 300 de metri lungime, 100 de metri lățime și o adâncime medie de numai 10 centimetri, lacul reprezintă un fenomen geologic remarcabil.

Suprafața și volumul său variază constant, iar în anumite perioade se reduce aproape complet, lăsând doar câteva acumulări de apă în mici depresiuni.

Secretul rezistenței sale la îngheț este concentrația excepțional de mare de sare. Specialiștii estimează că salinitatea poate ajunge la 47,4%, ceea ce înseamnă că apa este de aproximativ 1,3 ori mai sărată decât cea din Marea Moartă și de peste 13 ori mai sărată decât apa oceanelor.

Concret, Lacul Don Juan are o salinitate de peste 40%. Marea Moartă are o salinitate de aproximativ 34%, Marele Lac Sărat din Statele Unite variază între 5% și 27%, iar oceanele Terrei au o salinitate medie de doar 3,5%.

Compoziția chimică a apei este la fel de neobișnuită.

Între 90 și 95% din sărurile dizolvate sunt reprezentate de clorura de calciu, o substanță care contribuie decisiv la menținerea stării lichide.

Cercetătorii au identificat aici și mineralul antarcticită, descris pentru prima dată tocmai în acest lac.

Originea apei sărate continuă să fie dezbătută. Unele studii sugerează că lacul este alimentat de ape subterane de mică adâncime, în timp ce alte cercetări indică existența unor surse aflate mult mai adânc sub permafrost. Potrivit unei ipoteze recente, întregul sistem ar putea fi conectat la un vast acvifer salin ascuns sub Valea Wright.

Un model natural pentru studiul planetei Marte

Dincolo de caracteristicile sale spectaculoase, Lacul Don Juan este important deoarece reprezintă unul dintre cele mai apropiate echivalente terestre ale mediului marțian.

Astrobiologii consideră că, dacă microorganismele pot supraviețui într-un mediu atât de rece, uscat și sărat, atunci șansele existenței vieții pe Marte cresc considerabil.

În jurul lacului au fost identificate semne ale activității biologice, iar unele observații sugerează că procese similare ar putea avea loc chiar în interiorul apei hipersaline.

Un alt aspect care îi fascinează pe cercetători este procesul prin care sarea absoarbe umezeala din atmosferă, fenomen numit higroscopicitate.

Acest mecanism permite formarea unor pelicule de apă sărată chiar și în condiții extrem de aride.

Descoperirea este relevantă deoarece pe Marte au fost observate structuri asemănătoare, cunoscute sub numele de „pante repetitive”, dungi întunecate care apar periodic pe versanții planetei.

Mai mult, pe Marte au fost identificate săruri bogate în cloruri, capabile să absoarbă umiditatea și să mențină apa în stare lichidă pentru perioade limitate. Tocmai de aceea, Lacul Don Juan este considerat un adevărat laborator natural pentru înțelegerea proceselor care ar putea permite existența apei și, eventual, a vieții pe Planeta Roșie.