Acord istoric după 10 ani de negocieri. Decizia care va schimba viitorul planetei

Țările implicate în negocierile pentru protejarea oceanelor au ajuns la un acord istoric după 10 ani de discuții, scrie BBC.

Tratatul pentru Marea Liberă pune 30% din mări în zone protejate până în 2030, având ca scop apărarea și recuperarea naturii marine. Acordul a avut loc sâmbătă seară, după 38 de ore de discuții, la sediul ONU din New York, potrivit BBC. 

Negocierile au fost oprite ani de zile din cauza dezacordurilor privind finanțarea și drepturile de pescuit. Ultimul astfel de acord a fost semnat acum 40 de ani, în 1982, Convenția ONU asupra dreptului mării. Acel acord a stabilit o zonă numită marea liberă, ape internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetări, dar doar 1,2% din aceste ape sunt protejate.

Viața marină care trăiește în afara acestor zone protejate a fost expusă riscului din cauza schimbărilor climatice, a pescuitului excesiv și a traficului marin. În ultima evaluare privind speciile marine, s-a constatat că aproape 10% sunt în pericol de dispariție, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). 

Acesta noi zone protejate, stabilite în tratat, vor pune limite cu privire la cât de mult se poate pescui, la rutele de navigație și la activitățile de explorare, cum ar fi exploatarea minelor de adâncime. Grupurile de mediu sunt îngrijorate de faptul că procesele miniere ar putea perturba zonele de reproducere a animalelor, pot crea poluare fonică și ar putea fi toxice pentru viața marină.

Ce spun autoritățile

Autoritatea internațională pentru Fundul Mărilor și Oceanelor a declarat că în continuare „orice activitate viitoare pe fundul mării va fi supusă unor reglementări stricte de mediu și supraveghere pentru a se asigura că acestea sunt desfășurate în mod durabil și responsabil”, scrie BBC.

Rena Lee, Ambasador ONU pentru Oceane, a fost cea care a închis negocierile care riscau să fie din nou oprite.

Care a fost principala problemă a discuțiilor

Minna Epps, directorul echipei IUCN Ocean, a declarat că principala problemă a discuțiilor a fost împărțirea resurselor genetice marine, materiale biologice provenite de la plante și animale din ocean care ar putea fi folosite pentru produse farmaceutice sau în procese industriale. Națiunile mai bogate au în prezent resursele și finanțarea pentru a explora adâncurile oceanului, dar națiunile mai sărace au vrut să se asigure că toate beneficiile pe care le găsesc sunt împărțite în mod egal.

Robert Blasiak, cercetător la Universitatea din Stockholm, a declarat că marea provocare e că nimeni nu știe cât valorează resursele din oceane și, prin urmare, cum ar putea fi împărțite. „Dacă vă imaginați un televizor mare, cu ecran lat, și dacă doar trei sau patru pixeli de pe acel ecran gigant funcționează, acesta este nivelul de cunoștințe pe care le avem despre adâncul oceanelor. Am înregistrat aproximativ 230.000 de specii în ocean, dar se estimează că sunt peste două milioane”, a spus Robert Blasiak.

Liz Karan, directorul echipei de guvernare a oceanelor „Pews Trust”, a declarat pentru BBC: „Va dura ceva timp pentru a intra în vigoare. Țările trebuie să îl ratifice (să îl adopte legal) pentru ca acesta să intre în vigoare. Apoi există o mulțime de organisme instituționale precum Comitetul științific și tehnic care trebuie să fie înființat”.