Cea mai veche republică indepedentă de pe planetă este și cea mai mică. O bijuterie de 1.700 ani
Cu o suprafață de 61 km² și aproape 35.000 de locuitori, acest mic stat se mândrește cu un relief de deal, unde cel mai înalt vârf măsoară 749 m. Orașele sale pitorești și turnurile istorice păstrează povestea unei țări care a rezistat timpului și și-a păstrat tradițiile. Locuitorii săi sunt uniți de valori precum libertatea și autonomia, transmise din generație în generație. Chiar și fără armată proprie statul funcționează independent și cu un sistem propriu de guvernare. Cultura, istoria și viața urbană densă atrag foarte mulți turiști care sunt întâmpinați cu ospitalitate și un sentiment autentic de libertate.
Denumirea oficială este Serenissima Repubblica di San Marino. Înconjurată de regiunile italiene Emilia-Romagna și Marche, San Marino este considerată cea mai veche republică independentă din lume, scrie Historia. În ce privește suprafața, Vaticanul și Monaco sunt mai mici, dar San Marino revendică titlul de cea mai mică republică independentă datorită modului în care interpretează jurisdicția asupra apelor teritoriale.
Nouă „castelli” și infrastructura specială
„Benvenutti nel antica terra della liberta!” (Bine ați venit pe tărâmul străvechi al libertății!), scrie pe una dintre porțile de intrare în San Marino, venind dinspre cel mai apropiat oraș italian mai important, Rimini. Sigur, fiecare țară are specificul și unicitatea ei, dar San Marino este, fără doar și poate, unică.
Statul este împărțit în 9 comune sau castelli, fiecare condus de o Giunta di castello.
Capitala, Città di San Marino, are aproximativ 4.500 de locuitori, iar cea mai mare localitate, Dogana, se află în Serravalle.
San Marino nu are armată proprie, aeroport sau cale ferată, iar apărarea sa este asigurată de Italia.
Singurele corpuri militarizate sunt Garda Națională, Poliția și Jandarmeria, ultima având, uneori, și atribuții specifice Poliției Judiciare.
Unul dintre puținele state fără McDonald’s, San Marino nu se află în situația de a regreta, căci speranța de viață (84,2 ani) este una dintre cele mai mari de pe Pământ.
Sanmarinezii au fost printre primii europeni care au dezvoltat un sistem poștal propriu, încă din 1607.
Centrul istoric și Monte Titano, incluzând cele trei turnuri emblematice (Guaita, Cesta și Montale), fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, iar steagul și stemele reflectă valorile libertății și păcii.
Moneda oficială este euro, însă San Marino nu este membru al Uniunii Europene, menținându-și autonomia și instituțiile seculare, inclusiv funcția unică a Căpitanilor Regenți.
Legende, istorie și independență
San Marino își trage numele de la sfântul Marinus, un pietrar din Dalmația, care, împreună cu prietenul său Leo, s-a refugiat lângă Monte Titano în 301 d.Hr., pentru a scăpa de persecuțiile împotriva creștinilor.
Marinus ar fi rostit înainte de a muri: „Vă las oameni liberi. Vă las liberi față de împărat și față de Papă”. Comunitatea sa monahală a evoluat în timp într-un stat independent, confirmat în documente oficiale din 755.
De-a lungul secolelor, San Marino a rezistat amenințărilor nobililor italieni și ale lui Cesare Borgia, iar în 1631 Statul Papal a recunoscut definitiv independența republicii.
Astăzi, statul combină o identitate puternică, tradiții seculare și o guvernare unică în lume, oferind vizitatorilor o lecție de libertate, reziliență și autonomie.
San Marino rămâne un exemplu unic de stat care a conservat timp de peste 1.700 de ani independența, instituțiile și valorile fundamentale. Tradiția libertății, accentul pe autonomie și legăturile strânse cu propria istorie fac din această mică republică un reper mondial în materie de statalitate și cultură.