Cum a reușit un bărbat să se pensioneze la 32 de ani și să ducă o viață de vis în Thailanda

La doar 32 de ani, Naz Avo, fost dezvoltator de software din Ucraina, a închis laptopul, și-a dat demisia dintr-un job bine plătit și a plecat spre Thailanda. Astăzi trăiește în nordul țării, în munții din Chiang Mai, unde își petrece zilele făcând surfing, yoga și jiu-jitsu, fără grija unui program fix sau a unui șef.

Povestea lui pare desprinsă dintr-un film, dar este cât se poate de reală. Naz face parte din mișcarea FIRE (Financial Independence, Retire Early) – o comunitate globală de oameni care economisesc agresiv și investesc inteligent, pentru a-și atinge independența financiară mult mai devreme decât restul lumii.

„Mi-am dat seama că, trăind ca un student, pot economisi 70% din salariu”

Naz povestește că drumul spre libertate a început încă din adolescență, după ce a câștigat o bursă guvernamentală americană și a obținut un job într-o companie de software din SUA.

„Am realizat că, trăind ca un student și având salariul unui dezvoltator de software, aș putea pune deoparte 60 până la 70% din venit pentru investiții”, spune el. „Așa că am trăit modest și am văzut cum contul meu devenea tot mai plin.”

Timp de un deceniu, între 20 și 30 de ani, a lucrat intens, economisind tot ce a putut.

„Încercam să cheltuiesc cât mai puțin. Trăiam cu 1.500, maximum 2.000 de dolari pe lună. Din fericire, puteam lucra de la distanță, așa că am locuit în multe țări unde costurile erau mici.”

Călătoria sa profesională și personală l-a purtat prin Polonia, SUA, Dubai, Spania, Portugalia, Germania, Indonezia, Malaezia, Thailanda, Sri Lanka și Noua Zeelandă.

„Câștigam în dolari americani, dar trăiam în locuri ieftine. În Asia, poți avea un apartament decent cu doar 500 de dolari. Mâncam simplu, găteam acasă și mă încadram perfect în buget.”

Apartamentul în care locuiește acum, în Chiang Mai, i-ar costa peste 3.000 de lire sterline pe lună dacă ar fi în Londra. În Thailanda plătește 500 de dolari — și are inclus tot: servicii de curățenie, sală de sport, piscină, pază 24 de ore.

„Nu am nevoie de lux. Îmi place simplitatea. Cu cât deții mai multe lucruri, cu atât mai mult te posedă ele pe tine”, spune el zâmbind.

Naz duce un stil de viață minimalist. Nu deține case, mașini sau haine scumpe.

„Nu vreau să am posesiuni. Vreau să fiu liber. Singurul lucru mai scump pe care îl am, în afară de laptop, este scuterul meu – o cheamă Susan.”

Chiar și când își permite extravaganțe, o face cu măsură.,„Anul trecut am fost la un resort de cinci stele de ziua mea. A fost frumos, dar m-am simțit la fel de bine ca la camping. Experiențele contează, nu prețul lor.”

„Am crescut în Ucraina anilor ’90. Nu aveam mult, dar aveam destul”

Naz spune că mentalitatea economă i se trage din copilărie. „Am crescut în Ucraina în anii ’90. Nu aveam multe, dar aveam destul. Nu am cheltuit niciodată excesiv. Așa sunt eu”, explică el.

Cu timpul, economiile lui au crescut suficient pentru a cumpăra două apartamente – unul în Ucraina și unul în Polonia – pe care acum le închiriază prin Airbnb.

„Acestea îmi aduc un venit pasiv. Restul banilor sunt investiți în fonduri ETF, obligațiuni și acțiuni. Este cel mai simplu sistem: setezi și uiți. Funcționează pur și simplu.”

Un alt avantaj major îl reprezintă sistemul fiscal din Thailanda: „Aici există impozitare teritorială. Portofoliul meu de investiții nu este taxat. Crește mai repede decât dacă aș locui în Germania sau Marea Britanie.”

„Mi-am spus: gata, am atins numărul magic”

La 32 de ani, Naz și-a atins „numărul magic” – adică suma care i-ar permite să se pensioneze și să trăiască doar din investiții.

„La acel moment câștigam cam 120.000 de dolari pe an. Mi-am făcut calculele, mi-a ieșit că pot trăi liniștit fără să mai lucrez. Așa că i-am spus șefului că plec.”

Reacțiile au fost amestecate. „Au încercat să mă convingă să rămân, colegii erau șocați. Dar eram hotărât. Mi-am închis laptopul, am urcat într-un avion spre Bangkok și am dat o petrecere de cinci zile. A fost ca o intrare grandioasă într-un nou capitol al vieții.”

„După cinci zile m-am simțit groaznic,” râde el. „Am realizat că nu mai am 22 de ani. Dar am creat amintiri frumoase.”

Deși visa la libertate totală, Naz recunoaște că începutul pensionării a fost mai dificil decât se aștepta.

„Suntem creaturi ale obișnuinței, iar obiceiul meu de a munci constant a fost distrus brusc. Nu trebuia să fac nimic. A durat cam trei luni până mi-am calmat creierul.”

Treptat, și-a găsit un nou ritm:

„Acum îmi încep diminețile cu o cafea, citesc, merg la surfing sau fac jiu-jitsu. Mă antrenez mult, particip la evenimente de anduranță și scriu pe blog despre aventurile mele.”

„Libertatea are și un preț: uneori ești singur”

Naz recunoaște că una dintre provocările vieții de pensionar tânăr este singurătatea.

„Când muncești, ai o comunitate în jurul tău. După ce m-am oprit, am realizat că mare parte din socializarea mea era cu colegii. Am fost singur o perioadă.”

Totuși, și-a găsit rapid noi prieteni printre expați și localnici din Chiang Mai.

„Acum îmi petrec după-amiezele mergând cu scuterul prin munți sau luând prânzuri lungi cu prietenii. Viața mea este simplă, dar împlinită.”

„Nu sunt împotriva muncii. Dar vreau să aleg când și cum lucrez”

Deși tehnic este pensionat, Naz nu stă departe complet de lumea profesională. A început un nou proiect — Feedback Pulse, un instrument online pentru companiile care vor să-și chestionze angajații în timp real.

„Lucrez la el când am chef. Fără presiune, fără termene-limită. Este libertatea supremă.”

Întrebat dacă ar reveni vreodată la un job full-time, răspunde cu umor:

„Poate, dar cred că sunt de neangajat acum. M-am obișnuit prea mult cu libertatea.”

„Nu e despre bani. E despre controlul propriei vieți.”

Pentru Naz, pensionarea timpurie nu este o fugă de muncă, ci o alegere conștientă de a trăi altfel.

„FIRE nu înseamnă să nu mai faci nimic. Înseamnă să fii liber să faci doar ceea ce vrei. Nu e despre bani, e despre controlul propriei vieți.”

 Astăzi, la 32 de ani, Naz Avo trăiește un vis construit pe disciplină, economie și curajul de a gândi diferit. În timp ce alții așteaptă vârsta pensionării pentru a se bucura de viață, el a ales să înceapă acum — pe o plajă din Thailanda, cu o cafea, un zâmbet și un scuter numit Susan.