Orașul iubit de români care a devenit „o friteuză în aer liber”. Localnicii nu mai loc în propriile cartiere

Napoli, odinioară oraș al istoriei vii și al tradițiilor care se simțeau în fiecare colț de stradă, riscă să devină o scenografie fără suflet.

Sub presiunea turismului de masă, centrul s-a transformat într-un „mall în aer liber”, unde viața locală e din ce în ce mai greu de găsit,  scrie Politico.  

Pe Via dei Tribunali, strada care abia mai respiră printre restaurante și magazine, turiștii formează cozi uriașe în fața unei statui de bronz. Vin să îi frece nasul „pentru noroc”. Coada se întinde uneori pe sute de metri, iar influencerii transmit live, cu aerul că iau parte la o tradiție seculară. Doar că tradiția nu există.

Statuia a fost ridicată abia în anii 2010, mult timp ignorată de napolitani. Povestea cu „nasul norocos” a fost inventată recent, dar turiștii au transformat-o deja într-un ritual.

Rezultatul: o „tradiție locală” fără localnici – imaginea perfectă a unui oraș în care autenticitatea se topește sub blitzuri și hashtaguri.

„Centrul e mort”

„Centrul istoric al orașului e mort”, spune sociologul Francesco Calicchia, activist din cartierul muncitoresc Sanità. „Nu mai sunt napolitani, nu mai e viață reală. Totul a devenit un parc de distracții, un mall în aer liber.”

Transformarea e vizibilă în fiecare colț: librării înlocuite de taverne, spații culturale transformate în fast-food-uri, piețe care nu mai au bănci sau toalete publice, ca să nu „strice” decorul pentru turiști. Chiar și bisericile, altădată comunități vii, devin tot mai mult obiective de vizitat decât spații de rugăciune.

Criza locuirii e cea mai dură consecință. În cartierele populare, un apartament din trei devine B&B. Rezidenții sunt evacuați pentru ca proprietarii să câștige mai mult de pe urma vizitatorilor.

Ghidul turistic Giuseppe Giglio povestește cum a fost dat afară peste noapte, cu muncitori care intrau să scoată țevile de gaz înainte ca preavizul să expire. „Am pierdut totul și am dormit o vreme la prieteni, cu pisica după mine”, spune el.

Blocul său, locuit de generații, a fost transformat în pensiuni pentru turiști. „Locuitorii pe termen lung sunt împinși afară, unul câte unul.”

Situația nu e izolată. Chiara Capretti, consilier municipal, spune că în unele zone sărace s-a produs un paradox: „Cartierele rămân sărace, dar devin și turistice. Impactul este devastator pentru comunitățile fragile.”

Orașul în mâinile investitorilor

Datele arată că aproape două treimi dintre gazdele Airbnb din Napoli dețin mai multe proprietăți, iar primii cinci controlau în 2023 circa 500 de anunțuri. „Nu vorbim de mici proprietari locali, ci de investitori din Roma sau Milano. Banii nu rămân aici, pleacă spre nord sau în străinătate”, explică urbanistul Ivan Avella.

Chiar și spațiile publice sunt „branduite”. În Piazza Rione Sanità, compania Lavazza a pictat pe o clădire un mural cu slang napolitan și cod QR către site-ul său. „Napoli a devenit un supermarket în aer liber pentru corporațiile din nord”, spune Calicchia.

În timp ce unele orașe italiene au încercat să limiteze fenomenul Airbnb, guvernul de la Roma a blocat inițiativele.

În Toscana, o lege regională ce restricționa închirierile pe termen scurt a fost anulată pe motiv că „încalcă libertatea economică”. La Napoli, liderii locali cer o lege națională care să impună limite clare, dar semnalele de la executivul condus de Giorgia Meloni sunt contrare: regulile s-au relaxat, nu s-au înăsprit.

În centrul vechi, restaurantele și tarabele s-au înmulțit exploziv. Librăria Pironti, unde generații de elevi își cumpărau manualele, a dispărut. În locul ei a apărut o tavernă. Deșeurile inundă străzile, mirosul constant de prăjeli sufocă.

„Centrul a devenit o friteuză în aer liber”, spune Capretti. „Vizitatorii vin pentru autenticitatea orașului – viața de stradă, oamenii, mâncarea. Dar tocmai autenticitatea dispare.”

Orașul fără suflet

Povestea e aceeași în tot centrul: oameni fără adăpost împinși la periferie, comunități destrămate, biserici fără enoriași, doar fluxuri nesfârșite de turiști.

„Totul e gândit pentru consum. Nu mai există loc pentru cei care doar trăiesc aici”, avertizează profesorul de arhitectură Adolfo Baratta.

Paradoxal, chiar și turiștii încep să se plângă: prea multe restaurante, prea puține locuri autentice. Și totuși, nimic nu se schimbă. „Turismul nu va rămâne la aceste cote pentru totdeauna”, spune Calicchia. „Fără un plan politic, totul e un joc riscant.”