Podul pe care Roma îl visează de peste 2.300 de ani capătă un rol strategic în planurile NATO

În urmă cu aproape 2.300 de ani, romanii traversau Strâmtoarea Messina pe un pod improvizat din lemn și butoaie plutitoare pentru a transporta în peninsulă 140 de elefanți cartaginezi. De atunci, numeroase guverne și investitori au încercat să lege Sicilia de continent printr-un pod, însă toate proiectele au eșuat. Acum, planul este mai aproape ca niciodată de a deveni realitate.

Guvernul condus de Giorgia Meloni a aprobat construirea unui pod suspendat care, dacă va fi finalizat, va deveni cel mai lung din lume cu o singură deschidere. Dincolo de recordul inginereasc, proiectul are însă și o miză politică și militară, scrie CNN.

Italia îl prezintă drept o investiție esențială pentru apărarea națională, într-un moment în care Europa este presată de Donald Trump și NATO să își majoreze masiv cheltuielile pentru apărare.

Un pod care ar putea intra în istorie

În jurul anului 250 î.Hr., romanii au construit un pod provizoriu peste Strâmtoarea Messina din platforme de lemn așezate pe butoaie plutitoare. Potrivit istoricului Pliniu cel Bătrân, armata romană a traversat construcția într-un marș triumfal, transportând 140 de elefanți cartaginezi din Sicilia către Circus Maximus din Roma.

De atunci, ideea construirii unui pod permanent între Sicilia și Italia continentală a revenit constant în atenția autorităților, fără să se concretizeze.

Situația s-a schimbat în august 2025, când guvernul Giorgiei Meloni a acordat aprobarea finală proiectului. Dacă va trece și de ultimele obstacole juridice, podul cu o lungime de aproximativ 3,7 kilometri va deveni cel mai lung pod suspendat cu o singură deschidere construit vreodată.

Pentru executivul italian însă, investiția nu este doar un proiect de infrastructură. Giorgia Meloni a declarat podul drept obiectiv strategic pentru apărarea națională, o decizie care permite includerea lui în eforturile Italiei de a-și îndeplini noile angajamente asumate în cadrul NATO privind creșterea cheltuielilor pentru apărare.

Europa, prinsă între apărare și statul social

Noile obiective stabilite în cadrul NATO cer statelor europene să ajungă până în 2035 la cheltuieli pentru apărare echivalente cu 5% din produsul intern brut, față de aproximativ 2% în prezent.

Pentru multe economii europene, această schimbare înseamnă o presiune uriașă asupra bugetelor publice.

Potrivit Institutului german Ifo, protecția militară oferită de Statele Unite a permis Europei să direcționeze aproximativ 1.800 de miliarde de euro către programele de protecție socială începând din 1991. Acum, continentul este obligat să găsească resurse suplimentare pentru apărare, fără să sacrifice serviciile publice și beneficiile sociale.

Problema este complicată de faptul că majoritatea statelor europene au ieșit din pandemie cu datorii mari și au fost afectate ulterior de dobânzile ridicate introduse pentru combaterea inflației.

În multe țări au urmat majorări de taxe și reduceri ale cheltuielilor sociale, măsuri care au alimentat instabilitatea politică. Franța a schimbat șapte prim-miniștri în ultimii șapte ani, iar Regatul Unit se pregătește să îl numească pe al șaselea în aceeași perioadă.

Trump schimbă regulile jocului

Donald Trump a criticat în repetate rânduri aliații europeni pentru nivelul redus al investițiilor în apărare și a avertizat că Statele Unite își pot diminua prezența militară pe continent. În luna mai, Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari americani din Germania.

Germania și mai multe state din estul Europei, precum Polonia, Lituania și Estonia, au accelerat investițiile în apărare și par capabile să atingă noul prag de 5% din PIB.

În schimb, alte guverne întâmpină dificultăți. Regatul Unit intenționează să acopere creșterea cheltuielilor prin reduceri bugetare în alte domenii, Franța a aprobat un plan de apărare de 436 de miliarde de euro fără să aibă încă toate sursele de finanțare, iar Italia admite că obiectivul este dificil de atins. Spania a anunțat chiar că nu va respecta noua țintă.

Andrew Kenningham, economist-șef pentru Europa la Capital Economics, avertizează că multe guverne nu își permit asemenea eforturi.

„Presupunerea este că va exista o creștere masivă a cheltuielilor pentru apărare, dar sunt sceptic că acest lucru se va întâmpla. Puțini sunt cu adevărat hotărâți să preia povara pe care au suportat-o până acum Statele Unite.”

Nici beneficiile economice nu sunt garantate. Profesorul Ethan Ilzetzki, de la London School of Economics, consideră că investițiile militare pot ajuta economia doar dacă sunt bine direcționate.

„Dacă bugetul suplimentar pentru apărare este cheltuit inteligent, el ar putea stimula productivitatea și creșterea economică pe termen lung. Dar nu reprezintă o soluție pentru toate problemele Europei.”

În opinia sa, simpla căutare a unor surse rapide de finanțare produce soluții ineficiente. Iar acesta este motivul pentru care un pod uriaș peste Strâmtoarea Messina ajunge să fie încadrat oficial drept proiect militar.