Avram Iancu, interviu Click!: „Efortul meu a pus România într-o lumină pozitivă”

Bibliotecarul-înotător Avram Iancu, care a străbătut Dunărea de la izvoare la vărsare în 89 de zile, și-a tras sufletul după aventura care l-a făcut cunoscut în toată lumea. El a acceptat să vorbească cu noi despre această experiență și să ne dezvăluie care au fost rațiunile care l-au determinat să se ia la trântă cu fluviul care străbate zece țări europene. Citiți mai jos un interviu savuros cu cel care a făcut un mare serviciu României pe plan mondial.

Cum te primea lumea în Europa când ieșeai la mal pentru a-ți trage sufletul?

Vreau să vă spun că oamenii au perceput într-un mod deosebit de pozitiv acest efort al meu. Erau foarte mirați când auzeau ce vreau să înfăptuiesc, iar un pariu câștigat este acesta că presa din toate țările riverane a prezentat într-un mod pozitiv acest demers al meu și inevitabil a pus România într-o lumină pozitivă. Cred că am făcut un bine țării. De asemenea, românii din afara țării au fost foarte impresionați și, nu numai atât, au venit pe malurile Dunării în toate orașele importante pentru a mă încuraja. A fost un moment extraordinar să ne putem strânge cu toții în jurul a ceva care, până la urmă, scoate în evidență România.

Nu a fost o expediție pentru atingerea unei performanțe în plan sportiv. Care a fost, de fapt ideea acestei aventuri, care e mesajul pe care ai vrut să-l transmiți?

Foarte bine ai observat, nu a fost vorba doar despre mușchi în această călătorie a mea. Ideea a plecat de la recitirea romanului Pilotul de pe Dunăre al lui Jules Verne, căruia am vrut să-i dau viață într-un mod mult mai greu, mai inedit, tocmai pentru ca oamenii să se apropie mai mult de lectură. Un alt mesaj a fost acela că se pot autodepăși, că pot înfrunta anumite bariere pe care, din păcate, chiar alții ni le trasează. A fost și un pic de geografie și un pic de istorie. La anumite borne de pe cursul Dunării, care aveau un corespondent în istoria noastră, mă opream cu tricolorul și făceam fotografii. A fost o incursiune spirituală până la urmă, dar am realizat și o performanță sportivă, unică în lume. Am asistat cu toții la o premieră mondială: străbaterea unui fluviu înot, fără costum de protecție.

Ai avut și momente grele, de cumpănă, pe durata expediției? Cum arătau zilele cu adevărat grele de pe traseu?

A fost un risc asumat. Am suferit în timpul celor 89 de zile petrecute în apele Dunării. M-am luptat cu hipotermia, cu arșița, cu vântul și cu valurile foarte puternice. De asemenea, curenții au fost foarte puternici, mai ales în zona Budapestei, chiar m-am înfipt, la propriu într-o buturugă, un obstacol subacvatic pe care nimeni n-a putut să-l observe. În acel moment am trăit o sperietură foarte mare și am constatat că aveam o rană deschisă pe piept în urma acestui accident. A trebuit să ies la mal, a fost un moment foarte greu, pentru că în următoarea lună această rană deschisă s-a vindecat cu dificultate în acel mediu umed.

Ce și cât ai mâncat în cele 89 de zile de aventură pe Dunăre?

Aveam un consum caloric foarte mare, de 7.000-8.000 de calorii pe zi, din cauza efortului propriu-zis, dar și din cauza hiportemiei, care necesita hrană suplimentară. Mâncam foarte mult, undeva la 5.000-6.000 de calorii, dar foarte sănătos. Am mâncat multe semințe de cânepă, dar nu numai. A fost și asta o provocare, fiindcă nu reușeam să înghit fizic atâtea calorii câte aș fi avut nevoie.

Câtă apă din Dunăre ai înghițit?

Nu foarte multă, dar a fost un moment în care am luat câteva guri, involuntar, în momentul în care vântul se pornea și ridica valuri de peste un metru înălțime.

Cum a fost reîntâlnirea cu soția și cu cele două fete ale voastre?

Mă așteptau la Sulina, m-am bucurat foarte mult că le-am văzut acolo. Ne-am strâns în brațe, ne-am pupat, că nu ne mai văsusem de aproape trei luni. Bucuria firească.

Nu cred că sunt singurul care are curiozitatea asta. Cum ai primit prenumele Avram? De ce nu te-au botezat părinții Ionuț? Sau Andrei?

Da, port un nume interesant. Întâmplător sau nu, l-am primit din partea părinților, a fost alegerea lor. Nu știu care au fost rațiunile acestei alegeri, dar ce pot eu să fac este să duc mai departe, cu demnitate, acest nume și să fac fapte demne de amintirea marelui nostru înaintaș Avram Iancu.

Nu pot să nu sesizez latura comică a situației. Erai în mijlocul Dunării, dar cântai „Treceți batalioane române Carpații”. Ce semnificație avea acel cântec?

Cântecul acesta l-aș putea denumi hitul oficial al călătoriei (râde). Îmi culegeam o energie extraordinară fredonând acest imn cu o semnificație aparte pentru mine și, probabil, pentru toți românii. Îmi aduce aminte de unitatea poporului român și de dorința de a fi liber, fără acele limite pe care alții au dorit să ni le traseze.

Rămâi în lumea cărților, vei continua să lucrezi la bibliotecă?

Bineînțeles că voi continua. Sunt bibliotecar la Biblioteca Municipală Petroșani, m-am întors la lucru. Acesta e jobul meu, unde îmi câștig pâinea de zi cu zi.

Ce aventuri mai urmează?

Nu știu ce urmează în plan sportiv. În momentul de față încă mă refac, îmi pun ordine în gânduri și mă bucur, iată, de această reușită. Iarna aceasta poate mă va sfătui într-un mod pozitiv și voi vedea ce voi face în viitor. Totul depinde de sănătatea pe care ne-o dă Dumnezeu. 

Află AICI cum îl poți susține pe Avram să câștige titlul de Înotătorul Anului 2017!