Buncărele antiatomice din România care au rezistat timpului. Clădiri cunoscute ce ascund adăposturi nucleare secrete

În timpul Războiului Rece, în România au fost construite în secret mai multe adăposturi antiatomice spectaculoase. În ziua de astăzi, există nenumărate legende legate de aceste locuri spectaculoase.

Potrivit adevarul.ro, într-un raport publicat de Curtea de Conturi în 2025, peste 5.000 de adăposturi în caz de atac aerian au fost inventariate în România. În total, aceste locuri ar putea adăposti aproximativ 612.000 de persoane, dacă sunt luate în considerare și alte spații de adăpostire, cum ar fi pasaje și galerii subterane, parcări și spații de la metrou.

În ce privește adăposturile construite special pentru rolul lor de apărare, majoritatea au fost construite în perioada comunistă. În plus, din cele 5.072 de adăposturi de protecție civilă, atât publice cât și private, aproximativ 2.543 nu sunt operaționale. În plus, nu mai puțin de 3.711 dintre adăposturi, adică 73% dintre acestea, sunt construite înainte de 1990.

Cele mai multe adăposturi au fost construite în timpul Războiului Rece

Unele adăposturi de acest fel impresionează prin dimensiunile și povestea lor. De exemplu, un astfel de loc se află sub Casa Presei Libere, sau fosta Casa Scânteii. Peste 20.000 de oameni au muncit pe șantierul acestei clădiri proiectate să găzduiască combinatul poligrafic din București. Iar deși era un obiect turistic vizitat adesea chiar și de elevi, în subteran se ascundeau locuri complet interzise.

De exemplu, mai multe încăperi adăposteau o tipografie de urgență ce și-ar fi continuat activitatea chiar dacă regimul comunist era răsturnat.

„Locul ales a fost subsolul aripii D a clădirii Scînteia. Există două niveluri de subsol (I și II), cel inferior aflându-se la aproximativ 20 de metri sub nivelul solului. Grinzile care susțin structura sunt blindate cu plăci de oțel și integrate într-un cadru de stâlpi din beton armat care preiau sarcina întregii clădiri”, menționa un raport CIA din 1963.

În plus, puțini dintre muncitorii clădirii știau despre acest sistem secret.

„Toate ușile adăpostului sunt blindate și pot rezista armelor antitanc convenționale. Cel mai vulnerabil punct este tunelul de urgență din aripa D spre fața clădirii; chiar și acesta este proiectat să reziste unei lovituri directe a unei bombe de cinci tone”, mai menționa raportul. Acest adăpost avea un generator electric, utilități, toalete, dușuri, birouri și săli de comandament pentru conducerea apărării civile a clădirii.

Un astfel de adăpost a fost construit și sub Casa Poporului

Un alt astfel de adăpost spectaculos se afla și sub Casa Poporului. Sub această clădire au fost construite două buncăre antiatomice, un adăpost antiaerian, cât și galerii subterane pentru evacuare.

„Ceaușescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că este cel mai puternic conducător din blocul socialist. Din acest motiv a cerut proiectanților realizarea celui mai performant buncăr antiatomic, care să reziste la un cutremur devastator de peste 8 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante și la două bombe atomice lansate succesiv. Concomitent au fost proiectate și opt tuneluri de fugă care să-i asigure retragerea în cazuri extreme”, a explicat Nicolae Kovacs, fost colonel implicat în lucrările subterane ale Casei Poporului.

În plus, existau și tuneluri de evacuare, iar adăpostul antiatomic avea pereți cu o grosime de 1,5 metri.

„Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc și, pe pereți, cu un sistem de hărți ale României în relief. Pentru ventilație s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, încastrate în pereți. Existau 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporului”, mai spunea fostul militar.

Există mai multe legende despre aceste locuri

În apropiere de Castelul Corvinilor, un adăpost similar a fost construit în secret în anii ’60. Buncărul antiatomic a fost săpat  în stâncile Dealului Sânpetru, în perioada în care combinatul siderurgic de la Hunedoara era printre cele mai mari din această regiune a Europei.

Adăpostul avea două ieșiri, iar în rețeaua de tuneluri în forma literei „H” puteau să se adăpostească 1.000 de oameni. Buncărul avea uși blindate și porpiul generator de curent electric.

„Prin conductele din tavan venea aerul proaspăt, iar cele de jos captau aerul cu impurități, pentru a asigura ventilația. De asemenea, adăpostul era dotat cu toalete care se scurgeau în fose exterioare și vane care se puteau închide din interior, pentru a nu pătrunde aerul viciat”, spunea un fost angajat.

O legendă neobișnuită despre acest loc spune că adăpostul ar fi fost un tunel săpat de soldați pentru a crea o legătură subterană cu Cetatea Devei. Iar această legendă este alimentată de faptul că sub cetate există o poartă în stâncă care duce către un adăpost antibombardament din al Doilea Război Mondial și abandonat în prezent.