Cum au răspuns românii la întrebarea: „Poți avea încredere în oameni?”

Un gest recent al campionului David Popovici a scos în evidență nu doar valorile personale ale sportivului, ci și felul în care societatea românească privește încrederea și meritul. La 21 de ani, David a refuzat să participe într-o campanie publicitară, chiar dacă i s-a spus că suma nu contează și ar putea să o completeze singur. Jurnalistul Cătălin Tolontan, într-un articol pe GOLAZO, subliniază că libertatea de a alege este rezultatul muncii, performanței și disciplinelor pe care le cultivă sportivul.

„David Popovici nu s-a născut David Popovici. El a devenit prin efort, pregătire și perseverență. Important este că și-a câștigat libertatea de a alege”, notează Tolontan.

Încrederea și meritocrația în România

Acest exemplu ridică o întrebare mai largă: cât de mult prețuim noi meritul și competența în societatea românească? În multe țări, elevii și tinerii sunt încurajați să muncească pentru performanță, însă în România există tendința de a recompensa efortul indiferent de rezultate. Profesorii semnalează că elevii se așteaptă la note mari doar pentru că participă la cursuri.

„Scuze, nu iei nota maximă doar pentru efort!”, spune un cadru didactic citat de jurnalist, exprimând frustrările legate de lipsa de responsabilizare și performanță reală.

România, la nivelul Etiopiei și Irakului în topul încrederii

Un studiu recent realizat de Visual Capitalist, în care au fost incluse peste 90 de țări, a adresat întrebarea: „Poți avea încredere în oameni?” Rezultatele arată o imagine surprinzătoare pentru România:

• Danemarca: 74% dintre respondenți au răspuns „da”
• Spania și Germania: 41%
• România: doar 12%

Comparativ cu Ungaria, Franța sau Polonia, unde procentul se situează în jur de 22%, România se află aproape la același nivel cu țări precum Etiopia sau Irak, ocupând locul 70 la nivel global.

Ce ne spune această statistică?

Procentul scăzut al românilor care au încredere în ceilalți reflectă nu doar o problemă socială, ci și una culturală și economică. Lipsa încrederii afectează colaborarea, coeziunea socială și chiar capacitatea de a crea comunități funcționale. Exemple precum cel al lui David Popovici arată că libertatea și autonomia se câștigă prin efort, disciplină și merit, iar societățile care cultivă aceste valori au și niveluri mai ridicate de încredere reciprocă.

România se confruntă cu un deficit major de încredere socială, ceea ce are implicații directe asupra dezvoltării personale și colective. Gesturile celor care acționează corect și responsabil, cum este cazul lui David Popovici, devin tot mai rare și tot mai valoroase într-o societate în care doar 1 din 8 români mai crede că se poate avea încredere în ceilalți.