„Moșii de iarnă” 2026, sărbătoriți pe 14 februarie. În toate bisericile se oficiază slujbe de pomenire pentru cei „adormiți”

Sâmbătă, 14 februarie, în toate bisericile vor fi oficiate Sfânta Liturghie și slujba parastasului pentru pomenirea celor adormiți. Cu doar o săptămână înainte de Postul Mare, a fost rânduită o zi de pomenire generală a celor morți, cunoscută sub numele de „Sâmbăta Morților” sau „Moșii de iarnă”.

Ce trebuie să știți despre „Moșii de iarnă”

Această sărbătoare este un prilej de comemorare a tuturor celor decedați, oriunde și-ar fi cunoscut sfârșitul. De ce? Conform Patriarhiei, mulți oameni au trecut la cele veșnice în împrejurări tragice sau departe de casă, iar unii dintre ei nu au avut parte de slujbele rânduite și de pomenirea cuvenită.

Data Moșilor de iarnă nu este fixă, ci depinde de data Paștelui. În calendarul ortodox, această zi cade întotdeauna într-o sâmbătă, mai exact în sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne, cunoscută și sub numele de „Sâmbăta înfricoșătoarei Judecăți”. În popor, ziua mai este numită și „Sâmbăta părinților”, tocmai pentru că este dedicată pomenirii tuturor celor adormiți.

Rânduiala Bisericii Ortodoxe este ca preoții să facă o pomenire generală pentru toți cei „adormiți” (nr trecuți în neființă), în care să fie cuprinși și cei care, din diferite motive, nu au avut parte, la vremea mutării lor la Domnul, de slujbele bisericești.

În cursul anului bisericesc, conform basilica.ro, trei sâmbete sunt zile de pomenire generală a celor adormiți sau „Sâmbete ale morţilor”: sâmbăta dinaintea „Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți”, „Sâmbăta Rusaliilor” și prima sâmbătă din luna noiembrie. 

Ce se întâmplă la „Moșii de iarnă”

„Pomelnicul” reprezintă lista cu numele celor vii și ale celor adormiți, care sunt pomeniți de preot la slujbele și rugăciunile Bisericii. Pe această hârtie se trec doar numele de botez, fără a fi adăugate alte cereri, iar în cazul clericilor, numele este însoțit de treapta preoțească. Numele sunt trecute în două coloane distincte, una pentru cei vii și alta pentru cei adormiți.

Potrivit învățăturii Sfântului Cleopa de la Sihăstria, considerată etalon în domeniu, ordinea înscrierii numelor pe pomelnic este următoarea: mai întâi preotul care ne-a botezat, apoi duhovnicul, nașii de botez și de cununie, soțul sau soția, părinții, copiii și celelalte rude 

Pomelnicul se aduce la „Sfânta Liturghie” atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți. La slujba „Sfântului Maslu” sau la acatiste sunt pomeniți doar cei vii, iar pomelnicele pentru cei adormiți se dau în mod special la slujba parastasului. 

Povestea și semnificația colivei

Conform surseci citate, coliva își are originea într-o minune atribuită Sfântului Teodor Tiron, petrecută în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361–363). Acesta i-a poruncit guvernatorului Constantinopolului ca, în prima săptămână a Postului Mare, toate alimentele din piețe să fie stropite cu sângele jertfelor aduse idolilor, încercând astfel să-i determine pe creștini să întrerupă postul.

Sfântul Teodor Tiron i s-a arătat în vis arhiepiscopului Eudoxie și l-a îndemnat să-i prevină pe credincioși să nu cumpere nimic din piață, ci să se hrănească cu grâu fiert îndulcit cu miere. În amintirea acestei minuni, Biserica a păstrat tradiția pregătirii colivei.

Coliva se face de regulă din grâu amestecat cu zahăr sau miere și simbolizează trupul celui adormit. Grâul este dat exemplu de Mântuitorul Hristos şi Sfântul Apostol Pavel ca simbol al învierii celor adormiți.