O nouă tipologie de criminal în România. Fenomenul, în creștere alarmantă. „Are alte particularităţi şi trebuie să ne uităm cu mai multă atenţie la acel agresor”

În România apare conturat tot mai clar un fenomen îngrijorător în sfera criminalității domestice, descris de specialiști ca un posibil „subtip de femicid”. Este vorba despre cazurile în care agresorul își ucide partenera de viață și, la scurt timp, se sinucide, evitând astfel tragerea la răspundere penală.

Potrivit datelor analizate de cercetători, acest tip de cazuri este în creștere și ridică semne de întrebare atât pentru sistemul judiciar, cât și pentru instituțiile implicate în prevenirea violenței domestice.

75 de femei ucise într-un an, dintre care 11 cazuri urmate de sinuciderea agresorului

Statisticile recente indică o realitate alarmantă: anul trecut, 75 de femei au fost ucise în România, iar în 11 dintre aceste cazuri agresorii s-au sinucis la scurt timp după comiterea faptelor.

Victimele au fost, în majoritatea situațiilor, foste sau actuale partenere de viață, ceea ce confirmă caracterul relațional al acestor tragedii.

În limbaj juridic, aceste situații sunt încadrate drept „crimă urmată de sinucidere”, însă specialiștii atrag atenția că fenomenul are particularități distincte față de alte forme de omor.

Specialiștii vorbesc despre un „alt subtip de femicid”

Cercetările realizate de Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor, structură din cadrul Academiei Române, indică apariția unei tipologii distincte de agresor.

„Avem şi aici o creştere. (…) Acela este un alt tip, un alt subtip de femicid, urmat de sinucidere. Are alte particularităţi şi trebuie să ne uităm cu mai multă atenţie la acel agresor”, a explicat cercetătoarea dr. habil. Ecaterina Balica, citată de Antena 3.

Potrivit acesteia, diferența esențială față de alte forme de omor constă în faptul că agresorul nu ajunge să suporte consecințele judiciare, ceea ce schimbă inclusiv modul de analiză al fenomenului.

Fenomenul a crescut față de anii anteriori

Datele istorice arată o tendință ascendentă. Dacă în 2020 erau înregistrate aproximativ 5 cazuri de acest tip, anul trecut numărul a ajuns la 11.

Această evoluție este interpretată de specialiști ca un semnal de alarmă privind intensificarea violenței în relațiile intime și lipsa unor mecanisme eficiente de prevenție.

În spatele fiecărui caz se află familii destrămate, copii rămași fără părinți și traume psihologice pe termen lung, aspecte care nu pot fi reflectate complet în statistici.

Femicidul, privit ca fenomen social, nu doar juridic

O altă concluzie importantă a cercetătorilor este că femicidul nu mai poate fi analizat exclusiv din perspectivă penală, ci trebuie înțeles ca un fenomen social complex.

„Femicidul nu mai poate fi redus la o simplă chestiune de drept penal, ci exprimă o realitate socială, culturală şi interinstituţională”, a explicat dr. habil. Evelina-Mirela Oprina, director în cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române.

Această perspectivă extinsă implică necesitatea unei colaborări mai strânse între instituțiile statului, inclusiv poliție, parchete și structuri de medicină legală.

Obligații noi pentru instituțiile statului

În contextul noilor reglementări și al interesului crescut pentru monitorizarea violenței de gen, instituțiile statului sunt obligate să raporteze anual datele privind astfel de cazuri.

Informațiile sunt centralizate de Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor, care are rolul de a analiza evoluția fenomenului și de a formula recomandări pentru prevenirea crimelor bazate pe gen.

Un fenomen care ridică întrebări urgente pentru prevenție

Specialiștii subliniază că apariția și creșterea acestui tip de cazuri indică nevoia unor mecanisme mai eficiente de intervenție timpurie în situațiile de violență domestică.

Deși fiecare caz are particularitățile sale, tendința generală evidențiată de cercetări sugerează că lipsa intervenției la timp poate duce la escaladarea unor conflicte până la forme extreme de violență.

Fenomenul rămâne în atenția cercetătorilor și a instituțiilor publice, care încearcă să înțeleagă mai bine cauzele și să identifice soluții pentru prevenirea unor tragedii similare în viitor.