Specia rară care reapare după 50 de ani. Unde a fost descoperită?

Acvila de câmp revine spectaculos în România după mai bine de 50 de ani de absență, iar confirmarea a opt perechi active marchează un moment important pentru biodiversitate și refacerea ecosistemelor naturale. Prezența acestui prădător de vârf este privită de specialiști ca un semnal clar al îmbunătățirii condițiilor de mediu.

Opt perechi au fost identificate în vestul țării

După aproape cinci decenii în care a dispărut din fauna României, acvila de câmp începe să reapară treptat, fiind considerată una dintre cele mai importante reușite recente în domeniul conservării naturii. În acest an au fost confirmate opt perechi active, observate în special în vestul țării, în zone aflate în apropierea graniței cu Ungaria, unde în total au fost identificate aproximativ 16 exemplare. Specialiștii spun că prezența acestei specii este un semn foarte bun, deoarece acvila de câmp este un prădător de vârf, iar existența ei indică un ecosistem mai stabil și mai sănătos.

Revenirea speciei nu este întâmplătoare, ci rezultatul unor ani întregi de muncă în teren și al unor măsuri de protecție aplicate gradual. În județul Arad, de exemplu, a fost instalată o platformă artificială de cuibărit la o înălțime de aproximativ 19 metri, concepută astfel încât să imite cât mai fidel un cuib natural, cu crengi și structură adaptată nevoilor păsării. Specialiștii urmăresc constant evoluția fiecărei perechi, analizând dacă acestea reușesc să cuibărească cu succes și câți pui ajung să se dezvolte și să părăsească zona în siguranță.

Reprezentanții organizațiilor de monitorizare a faunei spun că au fost depuse eforturi considerabile pe teren pentru identificarea și urmărirea acestor exemplare. Potrivit acestora, confirmarea celor opt perechi active este doar primul pas, urmând o perioadă importantă de observație în care se verifică evoluția cuiburilor, numărul ouălor și rata de supraviețuire a puilor. Monitorizarea atentă este considerată esențială pentru a înțelege dacă populația se poate stabiliza pe termen lung în România.

Acvila de câmp: prădător de vârf 

Acvila este un prădător de vârf. Este un animal aflat în partea de sus a lanțului trofic, adică nu are dușmani naturali importanți în mediul său adult. Cu alte cuvinte, este un vânător care se hrănește cu alte animale, dar nu este vânat în mod obișnuit de alte specii. Astfel, în cazul acvilei de câmp, asta înseamnă că ea controlează populațiile de rozătoare sau alte animale mici, contribuind la echilibrul naturii. Pentru că se află „la vârf”, orice schimbare în numărul ei reflectă de obicei probleme sau îmbunătățiri în întregul ecosistem.

Acvila de câmp este o pasăre răpitoare de talie mare, parte din familia acvilelor, ușor de recunoscut prin silueta sa impunătoare, aripile lungi și late și zborul elegant, planat la mari înălțimi. Adultul are un penaj în general brun-închis, cu nuanțe mai deschise pe cap și pe umeri, iar dimensiunile sale o plasează printre cei mai puternici prădători aerieni din Europa. Se hrănește în principal cu mamifere mici și medii, păsări sau uneori hoituri, pe care le detectează de la mare distanță datorită vederii extrem de dezvoltate, considerată una dintre cele mai performante din regnul animal.

Acvila de câmp este un vânător foarte eficient, care își construiește cuiburi mari în copaci înalți sau pe structuri ridicate și revine an de an în aceleași teritorii de cuibărit.  Dincolo de aspectul său impresionant, această specie are un rol esențial în echilibrul naturii, deoarece ajută la controlul populațiilor de rozătoare și menține sănătatea ecosistemelor prin eliminarea indivizilor slabi sau bolnavi. Prezența ei este considerată un indicator ecologic important, pentru că o populație stabilă de acvile de câmp arată că habitatul este suficient de curat, întins și bogat în resurse pentru a susține un prădător de vârf.

Revenirea acvilei de câmp, amenințată de riscuri 

Totuși, specialiștii atrag atenția că revenirea acvilei de câmp vine și cu riscuri semnificative. Fragmentarea habitatului și intervențiile umane rămân principalele amenințări, iar una dintre cele mai grave probleme este electrocutarea pe liniile de înaltă tensiune, multe dintre acestea nefiind încă adaptate pentru protecția păsărilor.

De asemenea, au fost semnalate cazuri izolate de otrăvire în anumite zone, ceea ce arată că specia rămâne vulnerabilă. La nivel european, populațiile cele mai stabile se află în Ungaria și Slovacia, însă numărul redus de exemplare din regiune face ca fiecare nou cuib identificat în România să fie extrem de valoros pentru conservarea acestei specii rare.