Țara Huțulilor, un loc miraculos din România cu o istorie necunoscută. La început au primit opt munți

Probabil sunt foarte puțini români care au auzit vreodată de Țara Huțulilor din România. Un loc puțin cunoscut ca denumire și mai puțin ca istorie. Sigur, mulți au trecut spre mănăstirile din nordul Moldovei fără să știe că, de fapt, se află într-un ținut aparte numit: Țara Huțulilor. Aici, s-au așezat mii de familii când opt munți din România au fost donați.

Cine sunt huțulii

Un hrisov din secolul al XVIII-lea, de la Mănăstirea Putna, dezvăluie faptul că starețul de atunci, nemaiavând posibilitatea să se îngrijească de opt munți din nordul Bucovinei, i-a donat unor oameni veniți din Galiția și Transcarpatia ca să-i stăpânească și să-i îngrijească, scrie Historia.

Ei sunt cei care poartă denumirea de huțuli și erai cunoscuți ca având trei prieteni de nădejde: calul, pădurea și baltagul, acesta din urmă era simbolul bărbatului huțul.

Era atât de importantă unealta pentru statutul unui huțul încât pe timpul imperiului austriac, pentru a putea purta baltag se plăteau cinci coroane pe an.

Termenul de „huțul” este incert, fiind considerat că este o referire la stilul de viață ciobănesc semi-nomad sau la locuitorii care au fugit în munți după invazia mongolă din 1241. După istoricul Mihai Iacobescu, numele populației ar veni de la termenul de huțan, nume dat inițial cailor, extins apoi și utilizat și pentru populație.

Unde este Țara Huțulilor

Huțulii locuiesc în comunele în județele Maramureș și Suceava, în apropierea graniței cu Ucraina.

 Din acest ținut fac parte următoarele localități: Izvoarele Sucevei, Moldova-Sulița, Benia, Breaza de Sus, Breaza, Măgura, Lupcina, Costileva, Brodina, Brodina de Sus, Sadău, Zalomestra, Cununschi, Dotulsca, Bobeica, Argel, Rașca, Demăcușa, Ciumârna, Iedu, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ulma, Nisipitu, Paltin. Huțulii sunt cunoscuți ca fiind un grup etnic ce a migrat din Galiția în Bucovina și în Maramureș, transmite Historia.

Migrația huțulilor din Galiția, în zona muntoasă a Bucovinei, s-a produs în număr mai mare după ce Bucovina a devenit parte a Imperiului Austro-Ungar.

Primele date statistice privind huțulii din Bucovina sunt de la începutul secolului al XVIII-lea, când în urma unui recensământ s-a constatat că, din cele 14.350 de familii existente la acea vreme în Bucovina, 11.099 erau de români, 1.261 de ruteni și 1.112 de huțuli. La începutul anilor 1900, s-a estimat că în Bucovina s-ar afla în jurul a 25.000 de huțuli.

Apoi, la următoarele recensăminte, huțulii s-au declarat români.

Cum i-a descris Eminescu pe huțuli

Modul liber de a trăi al huțulilor i-a impresionat de-a lungul timpului pe români, care au preluat multe dintre obiceiurile lor.

Până și marele poet Mihai Eminescu, născut în Bucovina, are o descriere foarte interesantă pentru huțuli.

Cele mai importante obiceiuri aduse de huțuli sunt încondeierea ouălor de Paște și încrustațiile în lemn și os.

„Huțulii duc o viață de pasăre pribeagă, originală și liberă. Românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăranul român de baștină cum ascultă cu atenție la ceea ce spune oaspetele său. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia explicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli sunt dacii slavizați, pe când românii care-i pricep fără să le vorbească limba sunt dacii romanizați. Acest trib este puțin numeros, mărunt la stat și vioi”, este descrierea lăsată de Eminescu despre huțuli.