Un reputat paleoclimatolog avertizează că România riscă să intre într-o criză a apei fără precedent. „Am măsurat 20°C în Groenlanda”

Fenomenele meteorologice extreme, perioadele tot mai lungi de secetă și diminuarea rezervelor de apă subterană nu mai reprezintă doar probleme izolate, ci efecte vizibile ale schimbărilor climatice. România începe să resimtă din ce în ce mai puternic aceste transformări, iar unele regiuni se confruntă deja cu un proces accelerat de deșertificare.

Paleoclimatologul Bogdan Onac, cercetător la School of Geosciences din cadrul University of South Florida și profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, atrage atenția că experiența trăită astăzi în sud-vestul Statelor Unite ar putea deveni realitate și în anumite zone din România dacă actualele tendințe climatice continuă.

Expertul studiază de peste două decenii evoluția climei, folosind informații obținute din peșteri, ghețari și alte arhive naturale, iar concluziile sale conturează un tablou îngrijorător privind viitorul resurselor de apă.

Sud-vestul SUA, un avertisment pentru România

Bogdan Onac explică pentru Adevărul faptul că state precum Arizona, California și New Mexico trec printr-o perioadă critică, în care precipitațiile nu mai reușesc să refacă rezervele de apă consumate anual.

„Ceea ce vedem în state precum Arizona, California sau New Mexico este un scenariu de coșmar provocat de depășirea unei limite critice: de mai bine de un deceniu și jumătate, aportul de apă din precipitații este atât de scăzut încât nu mai poate compensa consumul. S-a intrat într-o balanță negativă permanentă. Consecința directă este că marile rezervoare subterane au început să se epuizeze într-un ritm accelerat. Oamenii au continuat să foreze tot mai adânc, sperând că vor găsi noi surse de apă potabilă, însă realitatea din teren este necruțătoare. În multe locuri, pur și simplu nu mai există apă pe care să o poți extrage. Este o epuizare structurală, o lecție dură despre ce se întâmplă când tratezi o resursă epuizabilă ca pe un sac fără fund.”

Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât România utilizează aproximativ 33,9% din resursele sale regenerabile de apă, un nivel considerabil peste pragul de avertizare de 20% utilizat la nivel european. Prin comparație, media Uniunii Europene este de numai 5,8%, ceea ce arată presiunea mult mai mare exercitată asupra rezervelor de apă din țara noastră.

Oltenia, regiunea unde efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile

Potrivit cercetătorului, există asemănări evidente între ceea ce se întâmplă în sud-vestul Statelor Unite și evoluția climatică din Oltenia, unde lipsa precipitațiilor începe să afecteze inclusiv rezervele subterane de apă.

„Sunt aproape 10 sau 15 ani în care balanța este negativă și este o problemă foarte mare cu apa. Același lucru se poate întâmpla și în România, și în multe alte țări. În copilăria mea iarna era iarnă și ningea. Toată acea zăpadă se topea și intra în pământ, unde se acumula. Acum apa nu mai circulă așa cum știam noi încă de copii, de la lecțiile de științele naturii.

Astfel, dacă, de exemplu, în sud-vestul Statelor Unite sunt perioade de secetă, în exact același timp există zone în alte părți ale Globului unde plouă excesiv, pentru că apa nu mai este redistribuită ca pe vremuri, aproximativ egal peste tot. Avem tot mai multe regiuni cu secetă și tot mai multe zone în care, în compensație, plouă enorm, deoarece apa respectivă continuă să circule cumva în natură. La noi, corespondentul zonei de sud-vest din SUA este Oltenia. Și știm că în Oltenia există zone care se confruntă cu o deșertificare accentuată. Probleme cu apa avem și pe litoralul Mării Negre.”

În lipsa unor cantități suficiente de precipitații, pânza freatică nu mai este alimentată în ritmul necesar, iar exploatarea intensivă a apelor subterane poate conduce, în timp, la epuizarea unor acvifere care au avut nevoie de sute sau chiar mii de ani pentru a se forma.

De ce topirea ghețarilor din Groenlanda afectează clima întregii planete

Schimbările climatice nu influențează doar regiunile în care temperaturile cresc spectaculos. Potrivit specialistului, efectele sunt transmise la nivel global prin modificarea circulației oceanice.

„Ceea ce se întâmplă în zona subarctică și în Arctica influențează mai puțin circuitul strict al apei în natură, pentru că acolo este mai multă gheață. Dacă se topește, oceanul crește și, mai mult decât atât, în ocean intră apă dulce care face ca salinitatea să se schimbe, iar curenții marini să nu mai funcționeze așa cum o făceau înainte. Acestea sunt lucruri conectate într-un lanț. Din cauza acestor schimbări climatice la nivel atmospheric, ele se răsfrâng asupra circuitului marin. Când în circuitul marin se schimbă sau se blochează ceva, se pot provoca lucruri foarte dramatice.”

Una dintre cele mai importante consecințe este încetinirea sau chiar blocarea curentului oceanic Gulf Stream, responsabil pentru climatul blând din nord-vestul Europei.

Gulf Stream, mecanismul care menține echilibrul climatic al Europei

Bogdan Onac avertizează că topirea accelerată a ghețarilor din Groenlanda modifică salinitatea Atlanticului de Nord și poate afecta unul dintre cele mai importante sisteme climatice ale planetei.

„Mulți au început în ultimii ani să audă tot mai mult de Atlanticul de Nord, unde Gulf Stream-ul, apa caldă care vine din Marea Caraibelor sau din Golful Mexic, urcă pe coasta norvegiană și face ca temperaturile în Norvegia să fie cu 15, 20 sau 30 de grade mai mari decât în Siberia, la aceeași latitudine, sau în Groenlanda. Acel curent, din cauză că topirea este atât de puternică în Groenlanda și apa de la ghețari ajunge în Atlantic, își schimbă densitatea în coloana de apă. În consecință, curenții marini se modifică, încetinesc sau pot fi reduși. Când sunt reduși în totalitate, atunci apare o problemă, pentru că apa și aerul cald aduse de Gulf Stream în Norvegia, Marea Britanie sau Islanda vor intra într-o fază de răcire foarte bruscă.”

„Am măsurat 20 de grade Celsius în Groenlanda”

Cercetătorul a participat la mai multe expediții științifice în Groenlanda și spune că temperaturile înregistrate în timpul verii l-au surprins chiar și pe el.

„Am fost în două expediții în Groenlanda, iar vara aceasta merg în a treia. Am fost șocat când, la aproape 80 de grade nord, în mijlocul zilei, la soare, am măsurat 20 de grade Celsius. Nu mi-am imaginat vreodată că o să am 20 de grade acolo. Este adevărat că noaptea era minus 1 grad pe timpul lunii august, singura perioadă în care se poate merge, pentru că iarna temperaturile pot scădea la -40 sau -50 de grade. Vara, în schimb, când sunt 20 de grade, ghețarii se topesc într-un ritm nemaivăzut și nici măcar nu știu cum să descriu sunetul topirii lor. Este incredibil cât de mult se poate topi în timpul verii din calotele glaciare din Groenlanda. Ce am vrut să subliniez aici este faptul că, în timp ce în alte zone avem o încălzire, în altele apare o răcire accentuată.”

Lecția oferită de Mallorca: adaptarea la lipsa apei este posibilă, dar costisitoare

Fenomene similare sunt observate și în sudul Europei. Mallorca, una dintre cele mai populare destinații turistice din Spania, se confruntă cu o reducere accentuată a resurselor de apă dulce și a fost nevoită să investească în instalații de desalinizare.

„La noi, în România, avem acei munți care trec de 2.000 de metri și putem spune că încă mai sunt izvoare nesecate. Și totuși, vedem că se întâmplă ceva: rezervele de apă scad, mai ales în anumite zone. Pe de altă parte, sunt alte regiuni ale Europei care au probleme uriașe. Uitați-vă la Mallorca: deși are munți de până la 1.500 de metri, resursele lor de apă sunt aproape neglijabile. Au ajuns în situația în care apa pe care o pot extrage din foraje sau din rezervele lor subterane este tot mai puțină. Ei încearcă să se adapteze și au apelat la instalații de desalinizare a apei din mare, dar evident că această soluție este mult mai scumpă.”

România are încă resurse importante, dar timpul pentru măsuri preventive se reduce

Specialiștii avertizează că România beneficiază încă de avantaje naturale importante, însă acestea nu sunt inepuizabile. Reducerea cantităților de zăpadă din timpul iernii, alternanța dintre secetă și precipitații torențiale și consumul tot mai mare de apă exercită o presiune din ce în ce mai mare asupra rezervelor subterane.

În lipsa unor politici eficiente de gestionare a apei și a unor măsuri de adaptare la schimbările climatice, regiuni precum Oltenia sau sudul litoralului românesc riscă să se confrunte în următoarele decenii cu probleme similare celor întâlnite deja în zonele aride ale Statelor Unite sau în anumite regiuni din sudul Europei.