România în fața unei presiuni energetice fără precedent. Importuri în creștere și costuri record la electricitate

România traversează una dintre cele mai tensionate perioade din ultimii ani pe piața de energie, în contextul opririi temporare a celor două reactoare de la centrala nucleară de la Centrala Nucleară Cernavodă. Situația vine pe fondul unui mix energetic fragilizat de decizii anterioare de închidere a capacităților pe cărbune și de investiții insuficiente în infrastructura de producție stabilă.

În acest context, România este nevoită să compenseze rapid lipsa de producție internă prin importuri de energie, ceea ce pune presiune suplimentară pe prețurile deja ridicate din piață. În unele intervale orare, țara ajunge să depindă semnificativ de energia din statele vecine, într-un sistem european oricum tensionat de crizele geopolitice recente.

De la surplus la deficit: cum s-a ajuns aici

Problema nu este una punctuală, ci rezultatul acumulat al mai multor ani de tranziție energetică dezechilibrată. Închiderea temporară a unităților 1 și 2 de la Cernavodă a scos din sistem aproximativ 1.400 MW, o capacitate greu de înlocuit rapid.

În paralel, producția pe cărbune a fost redusă semnificativ, iar investițiile în gaz și hidroenergie au avansat lent. Deși sursele regenerabile precum eolianul și fotovoltaicul au crescut rapid, acestea nu pot asigura singure stabilitatea sistemului, mai ales în lipsa unor capacități solide de stocare.

Critici privind strategia energetică

Analiștii din domeniu atrag atenția că strategia energetică a fost construită dezechilibrat, punând accent pe tranziția accelerată către surse regenerabile, fără o consolidare paralelă a surselor de bază.

În acest context, expertul în energie Ioan Purica subliniază că vulnerabilitatea actuală vine din lipsa unei abordări integrate. El arată că dependența excesivă de producția variabilă a fost o eroare de strategie, mai ales în absența unor capacități de backup suficiente.

Problema este amplificată de faptul că proiecte importante, precum reactoarele modulare mici de la Doicești sau hidrocentrala cu acumulare prin pompaj de la Tarnița–Lăpuștești, au rămas în stadii incipiente.

Europa își reconfigurează poziția energetică

La nivel european, discursul energetic începe să se schimbe. Comisia Europeană este tot mai des invocată în dezbaterile privind necesitatea revenirii la o strategie mai echilibrată, în care energia nucleară joacă din nou un rol important.

Inclusiv Ursula von der Leyen a admis în declarații recente că reducerea accelerată a ponderii energiei nucleare în mixul energetic european a fost o decizie discutabilă, având efecte asupra stabilității și prețurilor energiei.

Această reevaluare vine după ani în care politica energetică europeană a mizat puternic pe tranziția rapidă către regenerabile, în unele cazuri fără infrastructura necesară de susținere.

România între importuri și lipsa de capacitate stabilă

În lipsa producției interne suficiente, România este expusă fluctuațiilor pieței regionale. Situația este agravată de faptul că în perioadele de consum ridicat, sistemul național trebuie să importe energie la costuri mari, ceea ce influențează direct prețurile finale pentru consumatori și industrie.

Pe termen scurt, soluția rămâne echilibrarea sistemului prin importuri și utilizarea capacităților pe gaz. Pe termen mediu, însă, problema reală este lipsa investițiilor consistente în producția de bază.

Exemplul Germaniei și Poloniei: revenirea la cărbune ca soluție temporară

În Europa, unele state au început să își ajusteze politicile energetice în funcție de realitățile din teren. Germania și Polonia au prelungit utilizarea centralelor pe cărbune pentru a evita vulnerabilitățile de sistem, în ciuda obiectivelor climatice inițiale.

Aceste ajustări arată că tranziția energetică nu este liniară și că securitatea energetică a redevenit o prioritate în fața obiectivelor strict climatice.

Problema regenerabilelor fără stocare

Creșterea rapidă a parcurilor eoliene și fotovoltaice a adus beneficii importante, dar și dezechilibre. Fără capacități suficiente de stocare, energia produsă în exces nu poate fi utilizată eficient.

În România, investițiile în baterii industriale sau în sisteme de tip pompaj hidroenergetic au fost insuficiente. Această lipsă face ca producția regenerabilă să nu poată înlocui constant sursele clasice, ci doar să le completeze.

Hidroenergia – resursă ignorată strategic

Un alt punct slab al sistemului energetic este subutilizarea hidroenergiei. Proiecte majore precum Tarnița–Lăpuștești au rămas blocate de ani de zile, deși ar putea funcționa ca un mecanism de echilibrare a rețelei.

Hidrocentralele cu acumulare prin pompaj sunt esențiale în sistemele moderne, deoarece pot stoca energie în perioadele de surplus și o pot livra în momentele de vârf de consum.

Consecințe economice: energie scumpă, competitivitate redusă

Prețurile ridicate la energie au efect direct asupra economiei. Industria energointensivă devine mai puțin competitivă, iar investițiile străine sunt influențate de costurile ridicate de producție.

În acest context, România riscă să rămână într-o zonă economică vulnerabilă, în care costul energiei devine un factor limitativ pentru dezvoltare.

Posibile direcții de redresare

Specialiștii susțin că o strategie energetică eficientă pentru România ar trebui să includă:

• finalizarea proiectelor pe gaz aflate în dezvoltare
• accelerarea investițiilor în energie nucleară
• dezvoltarea capacităților de stocare
• reluarea proiectelor hidro majore
• menținerea unui mix energetic diversificat

În plus, o abordare mai pragmatică la nivel european este considerată esențială, în care fiecare stat își adaptează mixul energetic în funcție de resursele proprii.

Situația actuală arată limitele unei tranziții energetice rapide, fără infrastructură completă de susținere. România, aflată între obiective climatice și realități economice, se confruntă cu presiunea de a-și recalibra rapid strategia energetică.

În absența unor investiții consistente și a unei viziuni integrate, costurile energiei vor continua să rămână ridicate, cu impact direct asupra economiei și consumatorilor.

Tranziția energetică nu este doar o chestiune de direcție, ci și de ritm, echilibru și capacitate de adaptare.

Citește articolul integral AICI.