Sparanghelul, un antioxidant natural

25 septembrie 2016 20:10   Sănătate
Ultima actualizare:

Fragede şi crocante, beţele de sparanghel sunt combinaţia perfectă de aromă intensă şi factori de nutriţie. Sparanghelul e un detoxifiant perfect, cu proprietăţi antiîmbătrânire, afrodisiace, protejează împotriva cancerului, ameliorează durerile şi inflamaţiile, previne osteoporoza şi reduce riscul de boli de inimă.

Ce beneficii are?

Cu proprietăţile antiinflamatorii şi antioxidante, sparanghelul este un luptător desăvârşit împotriva cancerului de vezică urinară, la sân, de colon, pulmonar, de prostată, ovarian etc. Datorită acidului folic conţinut, e foarte bun pentru inimă, ajutând la prevenirea bolilor cardiovasculare şi reducerea atacurilor de cord. De asemenea, consumul regulat al sucului de asparagus cu miere întăreşte muşchii inimii, îmbunătăţeşte sănătatea tractului digestiv şi a colonului, rezolvând şi problemele legate de constipaţie. Sparanghelul are efecte benefice şi asupra tractului urinar, prevenind infecţiile şi apariţia pietrelor la rinichi. Bogat în vitamina K, ­ajută la dezvoltarea şi creşterea densităţii osoase, prevenind astfel osteoporoza şi osteoartrita. Cu ajutorul vitaminei B, sparanghelul îmbunătăţeşte puterea de concentrare şi capacitatea de gândire. Poate să întărească sistemul nervos, de aceea el este o armă împotriva stresului, ameliorând şi simptomele depresiei. Sparanghelul este bogat în glutation, un aminoacid cu proprietăţi antioxidante care protejează celulele de radicalii liberi şi toxine, astfel că ne menţine pielea tânără şi radiantă.

Cum se prepară?

Sparanghelul se prepară perfect la abur, timp de 5-8 minute, sau prăjit uşor (3-5 minute în tigaie). Nu este indicat să se fiarbă. Astfel, sparanghelul va avea o textură mai fermă, dar îşi va păstra şi nutrienţii. Sparanghelul proaspăt se păstrează timp de 48 de ore la frigider, cu capetele învelite în material textil sau hârtie.

Cum se alege?

Căutaţi tulpinile ferme, cu capetele verde închis sau purpurii şi cu lăstarii închişi. Partea inferioară tăiată nu ar trebui sa fie prea lemnoasă, deşi textura uşor lemnoasă ajută la prevenirea uscării. Curăţaţi părţile lemnoase din jumătatea inferioară a fiecărui lăstar, apoi rupeţi partea lemnoasă a tulpinii. Astfel, va rămâne numai partea gustoasă, care se va prepara uniform.

Mai multe