Cum este sexul cu un om depresiv. Psihologul Radu Leca dezvăluie adevărul: „S-au văzut cazuri în care pacienți depresivi...”

Depresia unuia dintre partenerii de cuplu poate afecta profund relația pe toate planurile. De la partea emoțională, la cea sexuală, depresia este o boală care poate distruge încetul cu încetul cuplul. Despre cum este sexul cu o persoană care se confruntă cu depresie și cum se raportează aceasta la sex, discutăm cu renumitul psiholog Radu Leca.

Adevărul despre sexul cu un om depresiv. Psihologul Radu Leca, informații uimitoare

Cum afectează starea de depresie a pacientului, dorința sa sexuală și activitatea erotică?

Pentru partenerul pacientului depresiv se deschide un nou front de conexiune psiho-erotică în interiorul cuplului. Îndepărtarea de dorința sexuală în prezența medicamentelor psihiatrice îl transformă pe pacientul depresiv într-un simplu vecin de apartament. Este cunoscut faptul că persoanele diagnosticate cu depresie încep să își urască în formă moderată partenerii de viață din secunda în care aceștia pretind activitate sexuală din partea lor. Odată cu apariția tendinței de a insista în direcția sexuală din partea partenerului de cuplu, ura crește și se ajunge la divorț. Depresivul își face o fixație de tipul „nu mai pot să rămân în această relație de cuplu” sau extrapolează acest gând afirmând că lui o să-i meargă bine doar dacă se izolează.

Caz particular: ținând cont de natura umană, partenerii persoanelor diagnosticate cu depresie pot dezvolta de nevoie extra-relații. La aflarea de către depresiv că are o extra-relație, depresivul declară că se simte ușurat că nu mai are nevoie sexuală de el.

La câteva luni diferență de momentul încetării vieții sexuale, depresivul simte nevoia de a fi validat sexual, acesta încercând să atragă parteneri mai tineri decât el, dacă este nesigur pe sine, sau parteneri mai mari decât el ca vârstă, dacă depresia nu este foarte evoluată.

Orice formă de depresie generează schimbări masive în comportamentul erotic al persoanei diagnosticate.

Cum se raportează pacientul la intimitatea fizică și emoțională în relația sa de cuplu sau la nivelul relațiilor interpersonale?

Pacientul furnizează în interiorul cuplului accesul la o nouă viziune metaforic dictatorială și în practic dominantă, în care sexul nu mai există. Pacienții depresivi bărbați nu mai prezintă erecție, dar asta doar în prezența partenerului de cuplu. Pacienții depresivi femei acuză dureri și usturimi ce oficial nu le permit contact sexual. Toate aceste simptomatologii extinse la bărbați și la femei intră sub incidența somatizării.

De cele mai multe ori, după un contact sexual forțat sau din obligație, pacientul depresiv are o stare proastă, resimțind copulația ca pe un viol.

Din punct de vedere emoțional, depresivul se îndepărtează de orice formă de conexiune pozitivă sau negativă cu partenerul de cuplu, anulând inclusiv relația cu familia extinsă a partenerului de cuplu. Acesta dezvoltă o formă de imunitate emoțională ce-i permite ocuparea aceluiași spațiu cu partenerul fără să îl vadă sau simtă. De specificat faptul că orice relație în care a fost implicat partenerul de cuplu este anulată.

 Supraalimentarea duce pacientul depresiv către obezitate și totală lipsă de respect față de propriul corp

Ce atitudine are pacientul față de propriul corp și față de propria sexualitate în contextul depresiei?

Răspunsul în acest caz se împarte în două: supraalimentarea duce pacientul depresiv către obezitate și totală lipsă de respect față de propriul corp, sau înfometarea îl va apropia și mai tare de episodul maniacal, în care își va acoperi corpul cu crestături, la început aproape invizibile și în timp din ce în ce mai adânci. O altă formă de autopedepsire are aparent o rezonanță artistică, apariția într-un timp scurt a unui număr impresionant de tatuaje, pe care cu bună știință le suprainfectează.

Perforarea voită prin piercing a organelor sexuale, dar și a mameloanelor sau a buzelor evocă încă o dată ura pe care acesta o simte în raport cu propriul corp.

Într-o deplină formă de acceptare a punitivului, depresivul realizează mai multe tipuri de declarații publice care îl vor îndepărta de toată lumea. Specificăm astăzi primele 3:

Insultă corpul având ca motiv de bază îndepărtarea tuturor. Se taie pe mâini și picioare oficial ca să scape de durerea emoțională. Se îngrașă sau slăbește ținând cont doar de reacțiile celor din jur pe care doresc să le anuleze.

Depresivul va renunța să se masturbeze sau să obțină în alt mod orgasmul, internalizând ideea că orgasmul este doar pentru aceia care sunt fericiți.

A resimțit pacientul modificări în reacția sa la stimuli sexuali în timpul episoadelor de depresie?

Fiecare episod depresiv în parte reprezintă un nou capitol de evoluție și dezvoltare interioară nespusă (nerecunoscută oficial) de către depresiv. Prin copiere și supraalimentare de la un episod la altul, pacientul devine de la boboc la rege, la stăpân dominant și sclav al propriei depresii. Prin schimbarea și apariția unui număr mare de psihoterapeuți, depresivul își consolidează poziția de control a propriei vieți.

Depresivul este îndrăgostit de totalitatea trăirilor ce par nenaturale în raport cu sexualitatea și erotismul. S-au văzut cazuri în care pacienți depresivi au devenit maeștri în dominare și BDSM fără să aibă contacte sexuale.

Evident că apar discuții rele în cuplu, ce generează o stare de îndepărtare și furie

Cum comunică pacientul cu partenerul său despre nevoile și dorințele sale sexuale în condițiile prezentei stări de depresie?

Odată cu instaurarea stării absolute de depresie, îndepărtarea de cele lumești conține și o anulare cu efect imediat a comunicării de orice tip cu partenerul de cuplu. Partenerul este transformat într-un desen rupestru, neavând nicio altă formă de valoare. La fel ca și celebra carpetă “Răpirea din Serai”, partenerul pacientului depresiv apare profund stânjenit doar în filmele și pozele de familie. După o anumită perioadă în care acesta speră că i se va schimba încadrarea, se reorientează fără divorț către un partener de cuplu sănătos clinic. Subliniez faptul că trebuie să fie clar pentru toată lumea următoarea idee: “partenerul depresiv nu poartă conversații cu niciun alt partener de cuplu viitor”.

Care sunt așteptările sau temerile pacientului legate de propria performanță sau de relația sa sexuală în perioada de depresie?

Temerile apar cu exclusivitate doar atunci când există reproșuri. În baza reproșurilor, pacientul depresiv regândește strategic totalitatea scuzelor pe care le prezintă. În spatele scuzelor, depresivul dezvoltă un personaj ce cere și captează mila tuturor. Când se deschide discuția despre performanță, pacientul dă vina pe tratamentul psihiatric și pe post-efectele ce apar. Evident că apar discuții rele în cuplu, ce generează o stare de îndepărtare și furie, alimentând viitorul episod maniacal.

Ce strategii sau resurse a încercat pacientul până în prezent pentru a îmbunătăți calitatea vieții sale sexuale în contextul depresiei?

Oficial, pacientul depresiv afirmă, plin de credință și cu o oarecare convingere în voce, că a încercat terapia alături de un sexolog. În timp, se certifică faptul că a văzut un film tematic. Este dificil de a integra, în lumea reală, elementele verbale auzite de la specialist, din partea unui depresiv. De aceea, este recomandat ca doar 10% din ceea ce se spune în interiorul comunicării cu un pacient depresiv să fie luat de bun. În majoritatea cazurilor, nu există decât declarativ o strategie de îmbunătățire a vieții sexuale. În cel mai bun caz, pacientul, după ce a urmărit un film tematic ce avea legătură cu practicile sănătoase din Kamasutra, încearcă, evident disproporționat, să aplice anumite poziții erotice. 80% fără succes.

Cum influențează nivelul de anxietate al pacientului starea sa de bine în ceea ce privește activitatea sexuală și erotică?

Multiplele întrebări, profund sabotoare și traumatizante, pe care depresivul le conectează și cu anxietatea, îl trimit pe acesta către nivelul următor, respectiv către Tulburarea Anxios Depresivă sau către Depresia Anxioasă. Evoluția lui îl transformă pe partener într-un martir. Cu cât starea de bine crește, din motive umane firești, depresivul este din ce în ce mai speriat. Cu cât starea de bine scade, depresivul are ce să vorbească și să se simtă bucuros de nefericire. Activitatea sexuală este inexistentă.