Cum se simte Viorel Lis? Oana nu este pregătită pentru ce-i mai rău: „Este clar că se va întâmpla” Ce lecție importantă a învățat de-a lungul vieții

Oana Lis (45 de ani) este o soție devotată și își iubește și îngrijește soțul în ciuda diferenței de vârstă dintre ei.

Viorel Lis (80 de ani) a fost încercat în ultima perioadă din cauza problemelor de sănătate și chiar spre sfârșitul anului trecut, fostul edil al Capitalei, a fost internat timp de două săptămâni în spital pentru recuperare. Acum, Viorel Lis este acasă, acolo unde este foarte bine îngrijit de Oana Lis, care nu s-a îndurat să îl lase singur în noaptea de Revelion. 

Oana Lis îi este alături mereu și spune că între ea și soțul ei este o relație karmică. Dacă îi este teamă să nu rămână singură, cine îi este alături și o mai ajută la nevoie, dacă este sau nu pregătită pentru ce este mai rău, Oana Lis ne-a asigurat că se mulțumește cu puțin și preferă să trăiască momentul prezent, nu să se gândească la ce ar putea să fie mai rău. Click! a realizat primul interviu al începutului de an cu Oana Lis.

„Nu am avut suflet să îl las singur acasă”

Oana, cum ai petrecut Revelionul?

Revelionul l-am petrecut acasă, eu și Viorel, doar noi doi singuri. Cu el nu puteam să plec pentru că seara e foarte obosit și trebuia să mă ajute cineva, era foarte complicat, iar fără el… nu am avut suflet să îl las singur acasă într-o zi așa importantă. 

Chiar dacă el m-a încurajat să ies, a fost alegerea mea să stau acasă cu el, pentru că nu știi câte Revelioane mai sunt și de sărbători trebuie să fii alături de familie.

Cu ce gânduri ai intrat în noul an? Ce îți dorești de la el?

Știi cum e, era o vorbă: „Spune-i planurile tale lui Dumnezeu ca să-l faci să râdă!”. Ca fiecare, am și eu niște dorințe, niște planuri. Mi-aș dori foarte mult să mă ocup mai mult de dezvoltarea mea personală, de carieră, dar prioritar este să am grijă de Viorel, să o pot ajuta și pe bunica mea, să fiu sprijin pentru ei, să fiu și eu sănătoasă, nu poți să le faci pe toate și să le faci și bine. Energia noastră este finită.

„Viorel este acasă”

Cum se simte acum soțul tău, Viorel Lis? Mai bine, mai rău, este acasă?

Din fericire, Viorel este acasă. Cel mai bine este acasă, știi cum e, mai ales după ce ai trecut prin multe încercări. Are o vârstă, peste 80 de ani. În România media unui om de a trăi este de 74 de ani, este foarte mică, așa că după atâtea încercări și după o vârstă te bucuri de orice lucru simplu, o coajă de pâine dacă o ai și ești acasă este foarte bine. Mai bine sau mai rău? Bătrânețea nu vine cu floricele, vine cu diferite provocări. Sunt unele zile în care este mai în echilibru, zile în care are dureri, dar, din fericire acum există tratamente, nu mai suntem ca pe vremuri să stea omul să sufere. Există medici, există tratamente.

Îl mai poți îngriji singură? Ce nevoie aveți acum, să zicem, dacă boală se înrăutățește?

Eu sper ca Dumnezeu să îmi dea putere să îl îngrijesc singură, pentru că altă variantă nu avem, nu am pe cine să sun să vină să stea cu el decât poate dacă plătesc, dar prețurile sunt foarte mari și nu e cineva care să o facă din iubire, cum o fac eu. Una e să îngrijești pe cineva pentru bani și alta e să o faci din iubire, e cu totul alt comportament. Nevoile sunt diferite, de la lună la lună, în funcție de ce probleme de sănătate are Viorel sau ce se întâmplă. Din păcate, s-au scumpit toate, se dau 7 tipuri de pastile compensate de la medicul de familie, eu pentru el am recomandări de diferite tratamente, suplimente, terapii. S-au scumpit toate, și serviciile, dar ușor-ușor sper  să ne descurcăm.

„Nimeni nu este pregătit pentru ce este mai rău”

Ești pregătită pentru ce este mai rău?

Nimeni nu este pregătit pentru ce este mai rău și este mai bine să fii așa, să ne trăim viața fără să te gândești la final. Dacă stai să te gândești în fiecare zi ce o să se întâmple cu tine, cu cei din jur, nu mai apuci să te mai bucuri de fiecare clipă. Eu am pierdut multe persoane apropiate de-a lungul vieții, unii au murit și din familie înainte de vreme, așa că aș putea să zic că sunt călită. 

Dar așa o legătură cum am cu Viorel, o dependență emoțională nu am avut cu nimeni, nici măcar cu părinții. Așa că nu știu cum aș reacționa. Nimeni nu știe, dar și faptul că am avut persoanele astea care au fost în viața mea, prieteni, familie, care au murit, îmi dau seama că viața este scurtă, că nu iei nimic cu tine de pe lumea asta, îmi dă o altă perspectivă asupra vieții, adică să fiu mult mai răbdătoare, să nu fiu așa de prinsă în lumea materială, să mă ocup, să mă comport cu o persoană ca și când ar fi ultima clipă în fiecare zi. Tocmai asta este frumusețea vieții, pentru că nu știm când se termină și să dăm aici maximum. Dar nu de răutate! Maximum de iubire, de înțelegere, de a contribui ca viața ta și a celor din jur să fie mai bună, a societății. Adică așa ar trebui să fie perspectiva. Cel puțin asta e perspectiva mea. 

El ce spune? Își dorește să fie cât mai mult lângă tine și să nu te lase singură?

Da, mi-a și zis că multe clipe de la ATI i-au dat putere, că vrea să fie lângă mine, să nu mă lase singură. El știe că chiar sunt singură, nu am copii, nu am pe cineva aproape. Privind în spate, la relația noastră, îmi dau seama că a fost și este o relație karmică, în care noi doi trebuia să ne întâlnim și ne-am atras la nivel de suflet!

De ce îți este cel mai teamă în acest an?

Prefer să nu mă gândesc la lucrurile astea pentru că dacă te gândești cu frică, cu teamă, le și atragi. Efectiv asta este realitatea. Încerc să fiu o persoană pozitivă, să trăiesc în prezent, în clipa de astăzi și să scot maximum din ea, să faci Rai din ce ai.

Ce fel de viață îți dorești pentru tine de acum încolo?

Ca fiecare, normal, că ne dorim ce e mai bun, dar eu am avut atât de puțin în copilărie că pentru mine un puțin pe care îl am acum este foarte, foarte mult. Adică nu îmi trebuie lux și mare lucru ca să fiu mulțumită și să fiu în echilibru. Eu sunt mai prinsă să  trăiesc în credință, în acord cu sufletul meu și asta funcționează pentru mine.

„Este diferența de vârstă”

Te-ai gândit la momentul în care o să fii singură? L-ai vizualizat?

Fără să vrei, mintea lucrează și te gândești pentru că este diferența asta de vârstă, dar nimeni nu știe și este bine să nu știi, este bine să ne trăim viața, fiecare clipă, fiecare zi, fără sa știm când nu o să mai fim noi sau cei dragi. Este clar că se va întâmpla, dar nu poți să trăiești tot timpul cu sabia asta deasupra capului, pentru că atunci nu poți să te mai bucuri, dai în depresie, în alte lucruri. Dacă noi suntem toți în viață pe acest pământ înseamnă că avem o misiune, că Dumnezeu ne-a ales să fim aici.

Ai prieteni lângă tine acum? Ai pe cineva să suni la nevoie?

Am prieteni, dar sunt foarte puțini, având în vedere cât de sociabili am fost noi – mai ales Viorel, ca să nu mai spun. Când l-am cunoscut, avea cel puțin 50 de persoane în jurul lui. Este o lecție de viață să înțelegi că nimeni nu este pentru totdeauna. Am eu o vorbă: în trenul vieții fiecăruia, anumite persoane urcă și merg cu tine trei stații, altele merg o singură stație, câteva merg jumătate de drum, iar foarte puține persoane merg până la capătul drumului alături de tine.

Și este în regulă să fie așa! Înainte, când eram mai tânără, sufeream pentru că investeam foarte mult în relațiile cu prietenii și îmi era greu când dispăreau. De multe ori, mi-au fost aproape oameni pe care nici măcar nu îi cunoșteam – prietenii mei de pe Facebook, poate doar comentând ceva de la mine sau fiind acolo într-un moment greu. Am înțeles că Dumnezeu lucrează prin oameni și că binele pe care îl faci nu ți se întoarce de la cel căruia i l-ai făcut, ci din locuri neașteptate.

În primul rând, trebuie să avem credință: în Dumnezeu, în noi înșine și în ideea că suntem aici pentru un scop. Să ne gândim ce putem face ca să fie mai bine.

Toate traumele și problemele prin care am trecut m-au ajutat, în cele din urmă, să devin mai răbdătoare cu oamenii, mai înțelegătoare și mai bună. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-au înrăit și că nu m-au schimbat în rău. Oamenii care suferă și sunt dezamăgiți tind să se înrăiască – îi înțeleg, pentru că știu ce înseamnă suferința, dar cred că trebuie să ne schimbăm această perspectivă.

Contrar a ceea ce cred unii despre mine – am văzut întrebările lor pe internet atunci când fac live-uri – nu regret deciziile pe care le-am luat. Un om asumat își asumă alegerile, iar asta înseamnă să nu privești înapoi cu regrete.

Aceasta este alegerea mea, viața mea, și sunt fericită cu ea, chiar dacă este o viață imperfectă, cu multe lipsuri și probleme. Acesta este destinul meu. Se numește „Amor fati” – să îți iubești destinul și să faci tot ce poți mai bun cu el.