Cu ce se spălau țărăncile românce din anul 1940 pe păr. Aveau o podoabă capilară lungă, sănătoasă și strălucitoare

În anii 1940, în satele românești, femeile nu aveau acces la șampoane industriale cum avem astăzi, dar totuși își îngrijeau părul foarte bine, folosind rețete tradiționale transmise din generație în generație.

Multe dintre aceste metode erau simple, dar eficiente și bazate pe ingrediente naturale, iar rezultatele erau păr sănătos, lucios și lung.

Iată câteva dintre cele mai folosite modalități de spălare și îngrijire a părului la țară:

1. Leșie din cenușă

Cea mai comună metodă: se făcea leșie din cenușă de lemn (de obicei de fag sau stejar) turnând apă fierbinte peste cenușă și lăsând lichidul să se limpezească.

Lichidul rezultat conținea carbonat de potasiu, care curăța părul și îndepărta sebumul.

După spălare, părul era clătit cu apă curată, uneori cu oțet diluat pentru a-i reda luciul.

2. Săpun de casă

Săpunul se făcea din seu de porc sau untură și leșie, fără parfumuri.

Femeile îl foloseau atât pentru corp, cât și pentru păr, dar după aceea clăteau cu apă cu oțet sau cu infuzii din plante pentru a înmuia firul de păr.

3. Infuzii din plante

Muşeţel – pentru păr blond și strălucire.

Coajă de nuc verde sau frunze de nuc – pentru întărirea rădăcinii și închiderea culorii la brunete.

Brusture – decoctul din rădăcina de brusture era folosit pentru păr sănătos și împotriva căderii.

Urzică – clătirea cu fiertură de urzică întărea firul și prevenea mătreața.

4. Uleiuri și grăsimi naturale

Din când în când, părul era uns cu ulei de cânepă, ulei de nucă sau chiar untură topită, lăsată câteva ore, apoi spălat cu leșie sau săpun.

Această ungere hrănea scalpul și prevenea uscarea părului.

5. Frecarea cu gălbenuș de ou

Un fel de „șampon proteic” natural – oul curăța ușor și lăsa părul mătăsos.

Se clătea cu apă călduță (nu fierbinte, pentru a nu coagula oul).

Rezultatul acestor îngrijiri era un păr sănătos, pentru că nu era agresat de chimicale, iar alimentația, bogată în produse naturale, susținea creșterea și rezistența firului.

Țărăncile mai purtau și baticuri, ceea ce proteja părul de praf și soare, menținându-l frumos pe termen lung.

Iată o rețetă autentică de spălat părul așa cum o foloseau multe țărănci românce în jurul anului 1940, mai ales în zonele rurale:

„Baia de păr” cu leșie, oțet și plante

Ingrediente:

2-3 pumni de cenușă de lemn curat (fag, stejar sau salcâm – nu din lemn vopsit ori ars cu vopsele)

2 litri apă fierbinte

1 lingură oțet de mere sau oțet de vin (pentru clătire)

Un pumn de urzici proaspete sau uscate (opțional: mușețel pentru blonde, frunze de nuc pentru brunete)

Pași:

Prepararea leșiei

Pune cenușa într-o găleată mică sau într-un lighean de metal.

Toarnă deasupra apă fierbinte, aproape clocotită.

Amestecă și lasă 10–15 minute până ce lichidul de la suprafață devine limpede, iar cenușa se lasă pe fund.

Strecoară lichidul limpede (leșia) într-un alt vas – acesta este „șamponul” natural.

Spălarea părului

Udă bine părul cu apă caldă.

Toarnă leșia treptat pe scalp, masând ușor cu degetele, fără unghii.

Lasă să acționeze 2–3 minute, apoi clătește bine cu apă curată.

Clătirea finală

Fierbe urzicile în 1 litru de apă timp de 5–10 minute (sau mușețelul / frunzele de nuc).

Strecoară și, cât e caldă dar suportabilă, adaugă o lingură de oțet.

Clătește părul cu această infuzie – îi dă luciu, întărește firul și lasă scalpul curat.

Uscarea

Părul se lăsa să se usuce natural, la aer, nu la soare puternic.

Femeile îl pieptănau doar după ce era complet uscat, pentru a nu-l rupe.

De ce funcționa atât de bine

Leșia are efect degresant și curăță sebumul, dar nu atacă părul dacă e bine clătită.

Oțetul restabilește pH-ul scalpului și închide cuticula firului, dând luciu.

Plantele hrănesc și întăresc părul, iar urzica are efect anticădere.