Ești roșcată? Atunci trebuie să știi asta! Ce avantaj surprinzător ascunde această culoare de păr
Părul roșcat, adesea însoțit de stereotipuri sau percepții culturale puternice, ar putea avea în realitate o bază evolutivă solidă.
Un studiu genetic de amploare sugerează că această trăsătură nu doar că a persistat în timp, ci a fost activ favorizată de selecția naturală în Europa timp de peste 10.000 de ani.
Cercetarea, bazată pe analiza ADN-ului provenit de la aproape 16.000 de indivizi antici și peste 6.000 de persoane contemporane, contrazice ideea că evoluția umană ar fi stagnat după apariția agriculturii. Din contră, rezultatele arată că selecția naturală a continuat să modeleze activ genomul uman, potrivit unui articol apărut în The Guardian.
Oamenii de știință au identificat 479 de variante genetice care au devenit mai frecvente de-a lungul timpului. Printre acestea se numără gene asociate cu părul roșcat și pielea deschisă la culoare, dar și unele legate de riscuri sau protecții față de anumite boli, precum diabetul, artrita reumatoidă sau chelia.
Deși studiul nu a urmărit să explice direct de ce părul roșcat a fost favorizat, cercetătorii propun câteva ipoteze plauzibile. Una dintre cele mai importante ține de capacitatea crescută de a produce vitamina D.
Persoanele cu păr roșcat și piele deschisă pot sintetiza mai eficient vitamina D în condiții de lumină solară redusă. Acest lucru ar fi oferit un avantaj major în regiunile nordice ale Europei, unde expunerea la soare este limitată, mai ales în perioadele istorice în care dieta era săracă în această vitamină.
Trăsături „benefice” cu efecte complexe
Interesant este faptul că nu toate genele favorizate de selecția naturală sunt evident benefice în sens modern. De exemplu, o mutație asociată cu un risc crescut de boală celiacă a devenit mai frecventă în ultimii 4.000 de ani. Cu toate acestea, purtătorii ei par să fi avut un avantaj de supraviețuire în anumite contexte istorice.
Un alt exemplu este o genă a sistemului imunitar (TYK2), care crește riscul de tuberculoză, dar care a devenit mai răspândită într-o anumită perioadă, posibil pentru că oferea protecție împotriva altor agenți patogeni.
Aceste descoperiri sugerează că evoluția nu „optimizează” sănătatea în sens absolut, ci favorizează trăsături care cresc șansele de supraviețuire și reproducere într-un anumit context.
Un alt rezultat important al studiului este că selecția naturală pare să se fi accelerat după trecerea de la stilul de viață de vânător-culegător la agricultură. Odată cu apariția comunităților stabile și a dietelor diferite, presiunile evolutive s-au modificat semnificativ.
De exemplu, genele asociate cu stocarea grăsimii corporale utile în perioadele de foamete au devenit dezavantajoase într-un context cu hrană mai constant disponibilă.