Artistul român care s-a luptat să iasă din sărăcie și a inventat „hazul de necaz”. Are o poveste de viață impresionantă

Constantin Tănase, născut pe 5 iulie 1880 în Vaslui, a devenit un simbol al comediei și al rezilienței în fața adversității. Crescut în sărăcie, visul său de a deveni actor l-a făcut să înfrunte mizeria, războiul și cenzura. „Puțin haz de necaz” a fost pentru el nu doar o formă de supraviețuire, ci și un act de protest.

Copilăria sa a fost marcată de o dragoste timpurie pentru teatru.

„De câte ori veneau trupe de teatru în Vaslui, căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina, aceasta fiind pe vremea aceea cea mai mare fericire pentru mine; profitam de faptul că înainte de spectacol fanfara militară cânta – pentru reclama spectacolului – vreo câteva marşuri în faţa intrării şi, când muzica se termina, puneam şi eu mâna pe contrabas, mă băgam printre soldaţi şi aşa ajungeam pe scenă lângă funia cortinei“, povestea Constantin Tănase într-un interviu pentru revista „Rampa“ în 1932.  

Fascinația sa pentru scenă a devenit un vis, iar la 12 ani, a jucat un rol minor într-o trupă de teatru în limba idiș. Deși tatăl său dorea să-l vadă lucrând la gară, Constantin Tănase a știut că destinul său era pe scenă. În ciuda unei tinereți marcate de dificultăți, el a fost un elev remarcabil, dar cu o viață „de joacă”. Porecla „Năsăilă” i-a rămas pe viață, după un incident de la școală, iar mai târziu a ajuns chiar învățător. Totuși, carierele de „șef de pompieri” sau „grefier” nu l-au împlinit, iar visul lui rămânea teatrul.

Constantin Tănase: Un destin de comediant în mijlocul unei lumi marcate de greutăți

La 19 ani, Tănase s-a înrolat în armată, unde și-a continuat pasiunea pentru muzică și teatru. La finalul unei perioade dificile, a aflat despre Conservatorul din București. Cu doar 5 lei în buzunar, s-a prezentat la examenul de admitere, impresionând comisia cu umorul său natural și autentic.

„Ăsta are în el un comic natural”, a spus C.I. Nottara despre el, iar Tănase a fost acceptat la secția de comedie.

Sărăcia l-a urmărit și în perioada de studii, dar nu l-a împiedicat să-și urmeze visul. Tânăr, talentat și ambițios, a început să joace pe scenele din provincie, dar viața unui actor de provincie era greu de dus.

„Ascundeți muștarul că vin actorii”, spunea glumind, pentru a sublinia greutățile prin care treceau el și colegii săi.

La Brăila, a înființat Asociația Lirica, care a avut un mare succes. Apoi, în 1913, Constantin Tănase și trupa sa au început un turneu european, ajungând la Viena, Berlin, München și Paris, acolo unde faima sa a crescut rapid. Însă, în 1914, războiul a întrerupt brusc aceste turnee.

Mobilizat în timpul Primului Război Mondial, Tănase s-a prezentat la datorie, dar nu a lăsat teatrul. Alături de alți artiști, a organizat spectacole pentru soldați și pentru victimele războiului. În iarna 1917, în timpul exilului la Iași, a continuat să joace, chiar și în spitale, aducând un strop de speranță și un zâmbet pe chipurile celor care sufereau.

După război, Tănase s-a întors într-un București distrus. Păstrând în suflet amintirea unei reprezentanții într-un spital de mutilați, când doi soldați fără brațe l-au aplaudat, a continuat să răspândească optimismul. Artistul a reușit să rămână un simbol al comediei, fiind o adevărată legendă a teatrului românesc, un om care a dovedit că râsul poate vindeca chiar și cele mai mari răni.