Câți amanți a avut, de fapt, celebra Maria Tănase. Deși erau celebri, artista l-a iubit cu adevărat pe unul singur

Maria Tănase, cunoscută drept „Doamna cântecului românesc”, a avut de-a lungul vieții sale amanți care erau figuri proeminente în înalta societate a Bucureștiului.

Fascinând publicul cu frumusețea sa și vocea inconfundabilă, Maria Tănase s-a născut pe 25 septembrie 1923 în București, în mahalaua Cărămidarilor, astăzi cunoscută drept cartierul Tineretului. Ea a fost al treilea copil al Anei Munteanu și al florarului Ion Coandă Năstase.

Maria a urmat inițial cursurile Liceului „Spiru Haret” pentru un semestru, după care s-a transferat la liceul de fete „Ion Heliade Rădulescu”. La vârsta de 15 ani, a participat la concursul Miss România. Doi ani mai târziu, a început să lucreze ca casieriță într-un birt, unde ocazional cânta pentru clienți.

Aici a fost descoperită de regizorul Sandu Eliad, care a încurajat-o să-și dezvolte talentul într-o carieră artistică. Vocea sa melodioasă, acuratețea tonalităților și prezența scenică deosebită au fost elementele care au propulsat-o spre recunoașterea și faima de neegalat. Maria Tănase a devenit astfel una dintre cele mai apreciate și iubite soliste din România.

Geo Bogza, scriitor și poet avangardist, spunea despre Maria Tănase: „Când cânta, dincolo de vocea ei, inteligența se simțea în permanență trează. Ea nu s-a intimidat și nici nu a fost tentată de parvenire vocală. A cântat ca o femeie de la țară, ca o țărancă”. Această autenticitate și integritate în interpretare au făcut-o unică și de neuitat în peisajul muzical românesc.

Amanții erau foarte cunoscuți publicului de atunci

În primăvara anului 1934, Maria Tănase a primit o oportunitate crucială în cariera sa artistică datorită marelui Constantin Tănase, care i-a oferit un contract la Teatrul „Cărăbuș”. Câteva luni mai târziu, și-a făcut debutul în spectacolul Cărăbuș-Express sub pseudonimul Mary Atanasiu, ales de celebrul comediant.

Cinci ani mai târziu, Maria Tănase a plecat în Statele Unite, împreună cu orchestra condusă de Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănica Luca, pentru a participa la Expoziția Universală din New York.

În pavilionul „Casa românească”, ea a cântat în fața unor personalități de seamă, printre care fostul președinte american Herbert Hoover, președintele în exercițiu Franklin D. Roosevelt, faimosul violonist și dirijor Yehudi Menuhin, precum și a marii personalități românești precum George Enescu, Dimitrie Gusti și Constantin Brâncuși.

Nicolae Iorga a numit-o „Pasărea măiastră a muzicii românești”, iar în comparație cu Edith Piaf, Maria Tănase a fost un fenomen unic și este considerată prima divă a României în adevăratul sens al cuvântului.

Ea a interpretat muzică populară, muzică ușoară, lăutărească și a jucat în spectacole de teatru de revistă, trăind și cântând cu o pasiune inegalabilă. Maria Tănase a performat în numeroase localuri faimoase ale vremii, cum ar fi „Café Wilson”, „Capșa”, „Luther”, „Parcul ARO”, „Continental”, „Hanul lui Manuc” și „Neptun”, primind onorarii colosale pentru acele vremuri. La aceste spectacole, au asistat și au fost profund impresionați de talentul său iluștri literați precum Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu și Ion Pillat.

A iubit mult și foarte intens

Maria Tănase a avut iubiri pătimașe, începute încă din adolescență cu un medic de care s-a îndrăgostit și cu care a rămas însărcinată. Medicul a întrerupt sarcina, o intervenție care i-a marcat profund viața și i-a răpit bucuria de a avea un copil. De asemenea, în acea perioadă, Maria a început să fumeze, un obicei care avea să-i afecteze grav sănătatea și cariera, contribuind la sfârșitul său prematur.

În continuare, Maria a trăit o relație pasională cu Constantin Brâncuși, sculptorul pe care îl idolatriza. A avut un amor nebunesc cu spionul francez Maurice Negre, pentru care și-a vândut averea ca să-l elibereze din închisoare, unde fusese condamnat la 10 ani. A avut și o scurtă idilă cu sculptorul Constantin Anghel, căruia i-a fost model în atelierul său.

Zvonurile vremii indicau că Maria ar fi avut o relație și cu Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații al României în perioada 1940-1945.

După o serie de dezamăgiri amoroase, Maria Tănase s-a căsătorit la 37 de ani cu Clery Sachelarie, care îi fusese ani buni confident. Deși se speculează că ar mai fi avut relații pasagere și după căsătorie, Maria și-a iubit soțul sincer. Pe patul de moarte, i-a scris acestuia o scrisoare emoționantă.

„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele.

Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.

Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră. Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primăvară şi galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie: Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă legănă…”.

Această scrisoare reflectă adâncimea sentimentelor sale și regretul pentru suferințele cauzate soțului ei, precum și dragostea și respectul pe care i le-a purtat până la sfârșitul vieții.

Brâncuși, idolul vieții sale

Relația dintre Maria Tănase și cel mai mare sculptor român, Constantin Brâncuși, a început când Maria avea 25 de ani. În acel moment, ea era deja o voce cunoscută în toată țara și înregistrase primul său disc la Viena.

Conform descrierii lui Petre Pandrea în cartea „Brâncuși - Amintiri și exegeze”, cei doi s-au întâlnit pentru prima dată la Paris, într-un context legat de folclorul muzical, inteligență și mondenitate.

Prima lor întâlnire a avut loc la o expoziție din 1938, organizată sub diriguirea lui Dimitrie Gusti. Între Maria și Brâncuși s-a format o prietenie fulgerătoare care s-a transformat rapid într-o relație pasională, dar s-a sfârșit cu invective din partea lui Brâncuși, conform relatărilor lui Pandrea.

Cei doi s-au iubit intens. La începutul relației, Brâncuși i-a spus Mariei: „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”. Cu toate acestea, spiritul libertin al Mariei nu i-a fost pe plac sculptorului.

Brâncuși i-a reproșat Mariei că nu cântă, ci bocește, și i-a criticat decizia de a-și irosi talentul cântând prin cârciumi, sfătuind-o să se îndrepte către Operă dacă dorește să fie considerată o artistă adevărată. Într-un moment de furie, Brâncuși a numit-o „Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”.

Relația lor a fost de scurtă durată și s-a încheiat la fel de brusc cum a început. Ani mai târziu, Brâncuși a reflectat asupra relației lor, spunând că aceasta a durat „până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”.