Primul interviu cu Mihaela, soția regretatului Silviu Prigoană! Declarații emoționante: „Aveam speranțe, visuri. Totul s-a frânt brusc”

Pe 12 noiembrie 2024, la numai 60 de ani, Silviu Prigoană a murit după ce a suferit un infarct. În momentul decesului, regretatul om de afaceri se afla la un restaurant din Brașov. Mihaela, soția acestuia, ne-a oferit un interviu emoționant în care ne-a povestit cum a trăit în toate aceste luni, dacă l-a visat pe Prigoană și cum arată viața ei în prezent. 

Cum a fost relația dumneavoastră cu Silviu?

Am trăit alături de Silviu zece ani de zile. Pentru mine a fost bărbatul pe care l-am iubit cu tot sufletul și pe care l-am respectat cu toată ființa mea. Toată relația noastră a fost bazată pe iubire și respect reciproc. Pentru mine și pentru familia mea, el a fost stâlpul nostru. A fost un om deosebit, care nu a cerut niciodată mai mult decât dragoste, liniște și loialitate.

„Totul s-a frânt brusc”

Cum ați aflat de trecerea lui în neființă?

A fost un moment extrem de dureros. Trebuia sa ne vedem cu totii in ziua aceea pentru ca urma sa serbam împreună 1 decembrie. Mai aveam doar 19 kilometri până să ajung la el, apoi am fost sunată să mi se spună… El Mi-a spus în ziua aceea că nu se simte bine, dar nu aveam nicio așteptare că se va întâmpla ceva atât de tragic. Am stat la picioarele lui până a fost ridicat de medicul legist. Aveam visuri, speranțe. Totul s-a frânt brusc.

Cum ați trăit aceste luni de după pierderea lui?

Cele șase luni de după au fost pline de durere și tristețe. Suferința este greu de pus în cuvinte. Aveam atât de multe de făcut împreună, atât de multe drumuri de parcurs… Silviu nu a fost doar soțul meu, ci și prietenul meu cel mai bun, și poate chiar figura paternă de care aveam nevoie. Pierderea lui a lăsat un gol imens.

Ce a însemnat el pentru dumneavoastră, dincolo de relația de cuplu?

A fost omul în care am avut cea mai mare încredere. Un om bun, demn, puternic. Pentru mine a fost echilibrul meu. De la el simt că vine puterea care mă ține acum. S-a rupt ceva din mine în ziua în care a plecat. Nu mai sunt aceeași și nici nu voi mai fi vreodată.

V-a ajutat tradiția, ritualurile, să vă găsiți liniștea?

Am făcut tot ce se face în tradiția noastră: pomana, slujbele… Mă rog mereu pentru sufletul lui și îl port în minte și în inimă ca pe un om deosebit. Nu am să-l uit niciodată.

Mihaela l-a visat pe Silviu Prigoană

L-ați visat după ce a plecat? Ați simțit prezența lui?

Primele șase săptămâni nu l-am visat deloc, deși m-am rugat mult să vină la mine. Îmi era dor de el. Dar apoi, într-o noapte, l-am visat. A fost atât de real, ca și cum era lângă mine. Sunt sigură că vine la mine, că sufletul lui nu a murit. Încă e cu mine. Îl simt.

Cum e viața după o asemenea pierdere?

Este nevoie de timp pentru a vindeca o astfel de rană. Dar nici timpul nu poate șterge iubirea. Doar învață sufletul să trăiască altfel. Cu dor, cu lacrimi, dar și cu recunoștință pentru ceea ce a fost. Îl voi iubi mereu.