Nae Alexandru, cel mai mare regret. Ce apăsare are actorul
Nae Alexandru este, cu siguranță, unul dintre cei apreciați actori români. Acesta este atât de pasionat de ceea ce face, încât iubirea pentru teatru se transmite prin fiecare vorbă spusă. Reporterii Click!, curioși din fire, nu au putut rezista tentației și l-au invitat pe actor la o discuție sinceră și deschisă despre teatru, public și nevoia de aplauze, dar şi despre felul în care pandemia a afectat meseria de actor.
Cu îndrăgitul actor ne-am întâlnit la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, chiar înainte de a începe ''Galele Savoy'', spectacolul ce este un omagiu adus marilor artişti care au jucat pe scena sălii Savoy şi care şi-au legat numele şi cariera de spectacolul de Revistă.
Actorul nu ratează nicio ocazie prin care să vorbească despre marea sa dragoste, actoria, și de fiecare dată face acest lucru cu și mai multă apreciere și respect pentru această profesie.
De asemenea, am povestit și despre actorii din România și cum sunt văzuți aceștia, dar și despre artă și cum a fost dată la o parte în această perioadă. Nae Alexandru nu s-a sfiit să ne răspundă la întrebări, iar replicile au fost savuroase. Iată ce ne-a povestit!
Citeşte şi: Nae Alexandru, actorul salvat de mamă cu preţul vieţii la cutremur
Click!: Cum este, din nou, pe scenă după mult timp în care au fost restricții, iar arta a lipsit din viața românilor?
Nae Alexandru: Este bine că ne-am reîntors la teatru. Este bine că spectacolele își reintră în rimtul lor normal, dar ce nu este bine este că, din păcate, meseria noastră care este o meserie care se întâmplă doar seara, atunci se repetă, atunci se și întâmplă, este și ea afectată de tot ce e în jurul nostru.
Cum simțiti publicul după această pauză mare?
Doritor, publicul se reîntoarce ușor, ușor la teatru. A fost o perioadă în care a fost mai reținut, pentru că nu știa la ce se poate expune, dar ne revenim. Ne dăm seama că această pandemie a fost și puțin orchestrată, din punctul meu de vedere și intrăm pe făgașul normal.
Ați simțit că în această perioadă de doi ani, arta a fost dată la o parte?
Da, totul a fost dat la o parte pe o perioadă de doi ani de zile. Problema e că sunt anumite profesii afectate, printre care și această meserie de artist care este din ce în ce mai marginalizată, nu neapărat voit, ci prin interesele globale ale Planetei, care nu mai sunt acelea de a promova valoarea.
Interesele generale nu mai sunt acestea, ci să ne apărăm economia, produsele, lucrurile care pe un actor nu-l interesează. Pe un actor îl interesează să-și facă meseria și să fie performer.
"Pe vremuri, artiștii nu numai că erau iubiți, dar erau stimați"
Am putea face ceva să oprim acest lucru?
Noi, nu. Noi, din păcate, suferim și îmi pare rău că nu m-am născut cu 30 de ani mai devreme să fiu coleg cu Dem Rădulescu, cu Mircea Albulescu, cu Stela Popescu, în sensul că să fiu de aceeași vârstă cu ei, ca să prind niște vremuri în care artiștii nu numai că erau iubiți, dar erau stimați chiar și de către conducerea țării. Acum există o desconsiderare sub altă formă, adică este mult mai important altceva decât arta, decât cultura și lucrurile acestea care stau la baza piramidei societății.
S-ar putea face ceva ca artiștii să fie pretuiți la adevărata lor valoare?
Dacă ieșim și spunem că nu suntem de acord cu modalitatea în care este condusă societatea, credeți că cineva ne ia în seamă? Credeți că dacă noi ieșim și spunem că o globalizare exagerată nu este bună pentru oameni suntem luați în seamă? Nu! Noi ne vedem de meserie mai departe, noi facem performanță, cântăm, dansăm, aici, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Suntem actori complecși, pentru că un actor trebuie să știe să cânte live cu orchestra, să știe să și danseze, să știe să facă și proză, și muzică și de toate. Atunci când vezi că ieși pe stradă și te pierzi în societate, este trist pentru un artist.
Aș vrea să vă povestesc ceva. Am avut șansa la un moment dat să merg pe bulevard cu profesorul meu, Mircea Albulescu și cu Colea Răutu la pas, așa cum ii placea domnului profesor să spună. Oamenii se dădeau la o parte văzând doi mari actori români care mergeau la pas, pe bulevard. Eu eram un tânăr proaspăt absolvent de facultate. Atunci m-am uitat la domnul profesor, iar el mi-a zis că acesta este respectul pe care oamenii îl au față de generația noastră care au făcut filme, emisiuni tv, am avut sute de roluri pe scenă, iar oamenii veneau la teatru și respectau artistul pentru ceea ce este.
Din păcate astăzi, îmi place să fac o glumă, patronul de la covrigărie are un statut mai bun decât un actor. Asta este nemulțumirea mea. Dacă capitalismul înseamnă să nu mai respecți criteriul de valoare, pe mine nu mă interesează capitalismul.
Vă mai spun încă un lucru. Dintr-o societate cantitativă și o societate calitativă, am să aleg întotdeauna calitatea, iar din păcate trăim într-o societate cantitativă care distruge periodic ființa umană, îi distruge calitatea, pentru că având cantitate, omul vrea din ce în ce mai mult. Din păcate, trăim într-o viața cantitativă, un timp mai scurt. Eu nu vreau să trăiesc cantitativ, eu vreau calitativ.
Mai putem ajunge să avem același respect și prețuire ca înainte pentru artă și actori?
Speranța moare ultima. Eu sper că la un moment dat vor înțelege că viețile sunt efemere, natura este măreață și dă lecții omului în fiecare an și după cum bine știm, numai lucrurile de calitate au rămas în conștiința omului de-a lungul timpului. Cu cât ne vom ambiționa mai mult ca societate să trăim cantitativ, se va scrie despre aceste vremuri o singură propoziție ‘’O epoca tehnologică’’. Aici este problema.
Dar să revenim la teatru, sunt fericit că sunt actorul Teatrului de Revistă Constantin Tănase, sunt din 2005 în acest colectiv și mă simt extraordinar de bine având spectacole încântătoare la care îi invit pe toți cei care vor să vadă teatru. Avem multe spectacole frumoase si vom avea și o premieră.
"Am văzut tot ce era mai bun în teatrul românesc"
Cum vă relaxați când nu sunteți pe scenă?
Mă relaxez fugind departe de București. Sunt născut și crescut în acest oraș, dar a devenit atât de aglomerat și obositor, încât am un anumit tip de nostalgie pentru Bucureștiul copilăriei mele. Acesta era cu aceleași bulevarde largi, dar cu puține mașini și cu foarte mulți oameni pe stradă îmbrăcați frumos și de foarte bună calitate. Când veneam la teatru și aveam șansa să văd marii actori jucând pe scenă, asta observam.
Am avut ocazia să-i văd pe Nicu Constantin, Alexandru Arșinel, Puiu Călinescu, Horia Șerbănescu. Am fost la toate teatrele din București. I-am văzut pe Gina Patrichi, Besoiu, Pitiș, Tamara Buciuceanu, am văzut tot ce era mai bun. De aceea invit oamenii la teatru să ne vadă pe noi, pentru că și noi, la rândul nostru, dorim să menținem același standard al teatrului așa cum a fost făcut de cei care au fost mari actori și regizori.
Nae Alexandru, actoru la Teatrul "Constantin Tănase" de 15 ani
Nae Alexandru a absolvit U.N.A.T.C. Bucuresti în anul 1999, la clasa celebrului Mircea Albulescu.
Acesta este actor al Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de peste 15 ani, unde a jucat în numeroase spectacole. Printre acestea au fost: “O seară la Tănase” “Bufonii regelui”, “Idolii femeilor”, “Scandal în Paradis”, “Lasă supărarea-n hol”, ‘Sosesc deseară”, „Vivat Revista”, „Glume pe portativ”, „Aplauze, Aplauze”, „București în Re Hazliu”, „Revista Revistelor”, „Hohote în Herăstrău”, „Comedie pe Titanic”, dar și multe altele.
Din decembrie 2006, actorul face un cuplu umoristic alături de actorul Cristian Simion, cu care se știa de pe băncile facultății.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!