Octavian Ursulescu a pierdut, în ultimul an, mai mulți colegi și prieteni! Amintiri emoționante cu marii artiști: „Vă dați seama ce povești”
Unul dintre cei mai apreciați prezentatori de evenimente, spectacole și festivaluri este aniversatul zilei de 17 iulie, căci va împlini 75 de ani. Astfel că am stat la povești cu Octavian Ursulescu și am aflat lucruri mai puțin știute despre prezentatorul și jurnalistul care a reușit să lege prietenii cu o mulțime de vedete autohtone.
Cum este vara 2022 pentru Octavian Ursulescu?
În mare, ca pentru toată lumea, caniculară. Sigur, din fericire verdeața din grădină îmi asigură un oarecare confort, mai ales dimineața și seara, fiindcă în timpul zilei nu e de stat în curte, chiar la umbra pomilor. Oricum îmi ”verific” recolta zilnic, am câteva prune și pere, mere multe, dar cum nu stropesc se strică, 3 din cei 4 aluni anunță pentru la toamnă o cantitate bunicică. Fragii și caisele au bătut recordul anul acesta, iar cireșele le-am... împărțit cu graurii, n-o să urc până în vârf ca să le iau prânzul de la gură!
Vezi și: Iată cum se relaxează Octavian Ursulescu atunci când nu este pe scenă
Din păcate canicula mă afectează legat de pescuit, apele Dunării sunt foarte scăzute, nu știu când voi ajunge în Deltă... Dar am suficientă activitate, în afara celei legate de revista ”Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, mai ales că pe 21 iulie, la ora 12, avem festivitatea de înmânare a premiilor revistei, la Opera Română. După festivalul internațional de muzică ușoară "George Grigoriu” de la Brăila, din iunie, în luna august am 2 evenimente la Câmpulung-Muscel. Primul va fi pe 12 august, fiind invitat de Paul Surugiu-Fuego să prezint un mare concert în care el va apărea alături de alte mari vedete ale genului – Corina Chiriac, Stela Enache, Marina Florea, Gabriel Dorobanțu. Iar pe 25 și 26 august voi participa la un simpozion despre muzica de film, coordonat de Ileana Popovici, în cadrul unui mare festival al filmului românesc.
E ziua dumneavoastră pe 17 iulie, unde veți petrece?
Ca de obicei, la invitația bunului meu prieten Marin Mândrilă, născut în aceeași zi cu mine, la hotelul acestuia, Mari Vila, la ieșirea din București spre Autostrada Soarelui. Nici nu vrea să audă să mă implic în vreun fel, el se ocupă de toate, inclusiv de programul artistic, așa că de fiecare dată e o surpriză dintre cele mai plăcute!
Vă doriți ceva anume?
În afară de sănătate - ca manifestările festivaliere ale muzicii ușoare să revină la ce au fost cândva, cu public numeros, transmisiuni în direct la TV, program de calitate. Mă refer la Mamaia (festival întrerupt în 2012, dar când mă gândesc în ce stare jalnică este Teatrul de vară, abandonat probabil deliberat...), Amara, la reluarea altui festival internațional de ținută, ”Dan Spătaru” de la Medgidia, că la ”Cerbul de aur” nu are rost să ne gândim...
Toți și toate ar trebui să urmeze exemplul festivalului național al romanței ”Crizantema de aur” de la Târgoviște, care nu s-a întrerupt nici măcar în pandemie și va avea a 55-a ediție în octombrie! După cum se vede dorințe profesionale, cele personale sunt mai puțin importante, mai ales că nu mi-am dorit niciodată vile, palate, bolizi de lux.
Din cauza pandemiei ați avut mai puține evenimente? Cum vă descurcați?
Cum spuneam, am fost mereu modest, m-am adaptat așadar situației și în pandemie. Bine, ”marja de siguranță” mi-a oferit-o faptul că sunt membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și, de 32 de ani, redactor al revistei ”Acutualitatea Muzicală”, care nu și-a încetat nici o clipă apariția. Dar au mai fost și spectacole, cum ar fi excepționalele ”Gale Savoy” de la Teatrul de revistă ”C. Tănase”. Am mai prezentat câteva frumoase concerte, la invitația Stelei Enache, la Universitatea creștină ”Dimitrie Cantemir”, așa cum m-am bucurat că organizatorii unor festivaluri unde sunt amfitrion tradițional s-au "strecurat” și în pandemie, respectând firește regulile, cu jumătate de sală, dar nu s-au lăsat.
Citește și: Octavian Ursulescu a studiat să fie inginer, dar a devenit prezentator
Mă refer aici la ”Crizantema de aur” de la Târgoviște, unde Alina Mavrodin Vasiliu este formidabilă, la ”George Grigoriu” de la Brăila (am prezentat toate cele 17 ediții de până acum) sau la festivalul de romanțe ”Te-aștept pe-același drum” de la Zlatna, jud. Alba. În rest, foarte multe apariții pe micul ecran și în podcasturi, invitat pentru interviuri.
Nu vă este dor de lansarile de la magazinul Muzica?
Normal că îmi este dor, ele se vor relua în toamnă. În tot acest răstimp am scris prezentări în booklet pentru zeci de CD-uri ale casei de discuri Eurostar, rămâne de văzut cum vor fi ele programate, pentru că este cu totul altceva să lansezi un disc într-un eveniment de această factură, cu public, cu personalități care să vorbească despre protagoniști, cu reprezentanți ai mass-media.
Cu ce v-ați umplut timpul în perioada liberă? Mai pescuiți? Ce alte hobbyuri mai aveți?
Am profitat, în pandemie, să-mi pun în ordine numeroasele articole - am păstrat doar o parte, multe le-am dat interpreților și compozitorilor despre care am scris, pentru ei sunt mai importante. Oricum aveam doar cam ce am publicat până în anii 90, după aceea am publicat foarte mult ”pro bono” în ”Cronica Română” și ”Ultima Oră”. Tot așa am făcut ordine în afișe, programe de sală, păstrând doar câteva zeci, și am înrămat câteva fotografii, inclusiv de familie, la care țin foarte mult.
Sigur că am fost de fiecare dată când am avut ocazia la pescuit, deși la noi nu se taie nemilos doar pădurile, ci și apele sunt supuse distrugerilor și braconajului, așa că este pește tot mai puțin. Iar Delta a devenit un uriaș restaurant, cu zeci de pensiuni, unde clientela vrea mereu pește proaspăt din Dunăre...
Nu rata: Octavian Ursulescu, sărut fierbinte cu Samantha Fox, în urmă cu 25 de ani
Mai scrieți?
Sigur că mai scriu, articole pentru revistă și prezentări pentru booklet-urile casei de discuri Eurostar. Dacă te referi la cărți, nu prea mai sunt tentat, mă bucur însă că mulți mă roagă să le trimit cele care nu se găsesc în librării, consacrate compozitorilor Temistocle Popa, Paul Urmuzescu, Titel Popovici sau festivalului de la Amara. Celelalte sunt, bănuiesc, în librării sau oricum pot fi comandate pe internet, mă refer la cele despre Marina Voica și Titus Munteanu sau la autobiografia lui Cornel Constantiniu, pe care am îngrijit-o, ”Zăpezile copilăriei”.
Cu cine ați ținut legătura dintre vedetele prietene?
Chiar dacă ne vedem mult mai rar ca înainte (o făceam la numeroasele spectacole și emisiuni TV), vorbim des la telefon. M-am văzut des cu Paul Surugiu-Fuego, Stela Enache, Marina Florea, Alina Mavrodin Vasiliu, Alesis (am fost de 2 ori la emisiunea soților Alina și Romeo Negoiasă), cu Vasile Muraru, Valentina Fătu și toți artiștii de la Teatrul de revistă ”C. Tănase”, cu Corina Chiriac, la Muzeul de istorie, când și-a lansat cartea și a donat acea colecție impresionantă de obiecte personale sau din arhiva familiei...
Din păcate, ați pierdut mulți prieteni în pandemie, ultimul fiind Alexandru Lulescu. Ce amintiri vă leagă? Ne povestiți câteva?
S-au dus artiști cu care am colaborat, de care am fost apropiat...Cu Ion Dichiseanu am fost în zeci de concerte pe stadioane arhipline, unde cânta muzică ușoară alături de soția sa Simona Florescu. Era mereu înveșmântat de sus până jos în alb, cu pantaloni mulați, spectatoarele erau în delir, iar la final era coadă la celebrele lui eșarfe, pe care dădea autografe. Mă bucur mult că el este cinstit printr-un festival în orașul natal, Adjud.
Cu Victor Socaciu cele mai plăcute amintiri sunt cele din anii 80, de la selecțiile județene ale concursului ”Muncă, tinerețe, frumusețe”, când în capitalele de județ se alegea reprezentanta pentru mare finală de la Costinești. Concursul era organizat de UTC, la intrarea în fiecare nou județ eram preluați de o altă mașină, așa era obligatoriu atunci la nivel oficial. Dar ce primiri ne făceau organizatorii locali, ce vizite la fabrici, ce degustări!
Victor era de multe ori membru în juriu sau cu recital în marea finală de la Costinești, unde amfiteatrul gemea de lume, se țineau locuri, cu tineri dormind pe cearșafuri, de cu o seară înainte! Cu Alexandru Lulescu îmi amintesc o deplasare cu vagonul de dormit la Arad (vă dați seama ce de povești în cele două nopți!), fiind amândoi ”cadre didactice”, predam la școala de modelling a lui Costin Mărculescu, care avea un succes uriaș.
Vă este dor de perioada de dinainte de pandemie, de libertatea de mișcare?
Tuturor ne este dor, dar eu nu prea m-am înfrânat, am călătorit, inclusiv în străinătate, vorba ceea, o viață are omul!
Ce părere aveți de faptul că nu se mai fac emisiuni de varietăți ca odinioară? Vă aduceți aminte de una anume?
Asta e într-adevăr trist, pentru că avem artiști formidabili, care aproape șomează. Este o crimă să fim contemporani cu asemenea valori, să nu le implicăm în proiecte de calitate, românești (chiar nu mai avem cap și imaginație, de importăm, pe bani grei, tot felul de formate din străinătate?), așa cum stăteau lucrurile înainte!
Am mai spus-o, mare păcat că TVR a renunțat și nu a modernizat, adus la zi ”Steaua fără nume”, care a lansat atâtea vedete ale muzicii ușoare, sau ”Cu mască, fără mască”, cu diverse emisiuni foarte asemănătoare în prezent la alte posturi TV...”Floarea din grădină”, iată că se poate, are o urmașă cu mare audiență în ”Vedeta populară”.
Bine, emisiunile de varietăți, în această accepțiune, erau cele în care apăreau artiști din toate genurile, fiind aplaudați laolaltă soliști de muzică ușoară și populară, actori comici, balerini, artiști de circ. Am prezentat eu însumi câteva sub bagheta lui Titus Munteanu, și la începutul colaborării noastre, la sfârșitul anilor 70, dar și în 1990.
In copilarie v-ați dorit să devenitți altceva? Poate cântăreț? Aveți voce?
În copilărie fiecare din noi vedem tot felul de personaje cu care am dori mai târziu să ne identificăm, de la pompieri la...gunoieri, dar asta e trecător. Primul lucru pe care mi l-am dorit a fost să devin un as al matematicii, am adorat-o, și într-un fel am reușit parțial, cu multe premii la Olimpiadele de matematică, culminînd cu premiul II la finala republicană, diploma semnată de acad. Grigore Moisil fiind la loc de cinste pe perete. Apoi, tot în liceu, la ”Dimitrie Cantemir”, am fost căpitanul echipei de baschet și apoi campion național de juniori cu echipa ȘSE-2, după care am jucat în divizia B la Universitatea și la ICHF.
Am fost selecționat într-un fel de lot de tineret, primeam chiar și o ”supraalimentație” de 500 de lei! Dar de fapt primele vise au fost legate de muzică, studiind câțiva ani acordeonul la școala ”Monicu Grigoriu”, unde am fost coleg cu renumitul compozitor Ion Cristinoiu (eram solist în spectacolele școlii cu faimosul vals ”Valurile Amurului”), și apoi toți câțiva ani pianul.
Visul meu era să ajung fie un pianist celebru, fie un baschetbalist inegalabil (îmi montasem un inel în curte, pe un perete, iar în casă tavanul era brăzdat de semnele degetelor mele, îmi verificam detenta – ai mei renunțaseră să mai zugrăvească!), din păcate un mic defect din naștere la degetele mici ale mâinilor m-a împiedicat, poate nici n-aș fi reușit, dar și acum mă văd în această postură...
De cântat o fac cu foc de fiecare dată la mine în Mureș, cu rudele și prietenii, când încingem ”Pe Mureș/ Și pe Târnave”, dar mai ales trebuia să mă vedeți pe micul ecran (am făcut-o și la TVR, și la Favorit TV) cântând împreună cu Pompilia Stoian imnul liceului nostru drag: ”Cantemir este numele școlii/ Ai cărei elevi suntem noi? Sus fruntea că știm să fim solii/ Progresului, vremilor noi!”, compus de profesorul de muzică Anton Scornea. M-am bucurat să-l reaud pe scena Teatrului Național atunci când s-au aniversat 150 de ani de la înființarea liceului, acum Colegiu Național...
Un gând pentru cititori?
De fapt un îndemn: urmați-vă visele, nu le abandonați în ciuda oricăror greutăți. Învățați să fiți selectivi în toate, să gândiți cu capul vostru, să nu luați de bun tot ce auziți la radio, TV sau presă. Și un prim pas în această direcție este să discerneți adevăratele valori în muzică. Sănătate și virtute!
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
