Transformare radicală pentru tenorul Alin Stoica! A slăbit 70 de kilograme în 10 luni. Cum i s-a schimbat viața după operația de micșorare a stomacului
“Tenorul inimilor”, Alin Stoica se bucură de o schimbare radicală de imagine. Viața i s-a schimbat total după ce a slăbit 70 de kilograme în urma unei operații de micșorare a stomacului.
Alin Stoica a reușit această performanță în 10 luni și este acum aproape de nerecunoscut chiar și în rândul apropiaților săi pe care i-a luat prin surprindere cu noua înfățișare. Pentru el este suficient că a început să se simtă liber, mult mai energic, împăcat acum cu propria persoană dar și extrem de recunoscător pentru tot.
Cunoscutul și apreciatul tenor își va sărbători cei 38 de ani cu fast luna aceasta, pe 28 octombrie, printr-un concert aniversar, “Felice”, de la ora 18.30, la Sala Dalles.
“Pentru mine, transformarea nu a fost doar fizică, ci mai ales interioară”
Cât de mult vi s-a schimbat viața după ce ați slăbit 70 de kilograme? De la ce greutate ați pornit și cât mai vreți să dați jos?
Viața mea s-a schimbat radical, în cel mai frumos sens posibil. Am pornit de la destul de multe kilograme și astăzi am reușit să ajung la o greutate cu care mă simt liber, energic și împăcat cu mine. Nu îmi mai propun să mai dau jos mult, ci mai degrabă să mențin echilibrul și să continui un stil de viață sănătos. Pentru mine, transformarea nu a fost doar fizică, ci mai ales interioară.
Cine a fost cu inițiativa să slăbiți sau vă doreați de mult timp să faceți acest lucru? Am înțeles că ați apelat la gastric sleeve. A fost greu, a fost ușor? Cum vă simțiți acum?
A fost o decizie personală, asumată în totalitate. De mult timp simțeam nevoia unei schimbări, iar această intervenție m-a ajutat să fac pasul pe care îl amânasem ani la rând. Nu pot spune că a fost ușor — nimic profund nu este —, dar a fost o alegere care mi-a salvat sănătatea și mi-a redat pofta de viață. Mă simt excelent acum, mult mai ușor, mai mobil, mai prezent în tot ceea ce fac.
Au existat foarte multe momente când am luat decizia de a da jos, cei dragi mi-au fost alături de fiecare dată. Dar fiind o fire încăpățânată, până nu am ales eu să fac o schimbare, nu a putut nimeni să mă convingă să merg până la capăt.
Pentru ce anume sunteți recunoscător acum?
Sunt recunoscător pentru viață. Pentru puterea de a mă ridica, pentru familia mea, pentru copilul meu și pentru oamenii care m-au susținut în tăcere, fără să judece. Și, desigur, pentru publicul care continuă să creadă în mine și în vocea mea.
“Unii nu m-au recunoscut din prima”
Schimbarea este foarte vizibilă! V-ați luat prin surprindere rudele sau apropiații atunci când ați început să pierdeți kilograme?
Da, au fost surprinși – unii nu m-au recunoscut din prima (râde). Dar dincolo de reacțiile firești, am simțit bucuria lor sinceră. Cred că atunci când oamenii te văd fericit și sănătos, chiar se bucură autentic pentru tine.
Fiul dumneavoastră cum vă vede acum? Vă mai recunoaște?
Nicholas m-a privit mereu cu aceeași iubire, indiferent de cum arăt sau prin ce trec. Copiii au o puritate aparte — nu judecă, nu condiționează, ci simt. Pentru el, eu am fost și rămân tatăl lui, omul care îl iubește necondiționat. Privirea lui îmi amintește în fiecare zi de ce merită să fii un om mai bun.
La ce v-a fost greu să renunțați în ceea ce privește alimentația?
Nici acum nu e despre interdicții, ci despre măsură și echilibru.
Cum arată meniul dumneavoastră acum? Ce conține? Câte mese aveți pe zi?
Mănânc mai puțin, dar conștient. Nu mai ronțăi pe fond nervos. Nu mai simt nevoia de multă mâncare și nu mai am pofte nebune, adică mâncăruri cu multe calorii.
“Respir mai bine, susțin mai ușor notele lungi și simt o libertate în cântat”
Vi s-a îmbunătățit tehnica vocală, v-a ajutat și cu vocea această procedură de slăbire? A fost benefică și în acest sens?
Absolut. Respir mai bine, susțin mai ușor notele lungi și simt o libertate în cântat pe care nu o aveam înainte. Practic, am recăpătat controlul total asupra respirației și al corpului meu — ceea ce, pentru un solist de operă, înseamnă enorm. Și încă ceva.. pot să și dansez pe scenă, nu mai obosesc deloc.
Pe plan profesional ce noutăți pregătiți?
Toamna aceasta este una plină de emoție și de proiecte frumoase. Pe 28 octombrie, voi susține concertul „Felice” - concertul meu aniversar care celebrează 38 de ani de viață - la Sala Dalles — un eveniment special, dedicat bucuriei de a trăi și recunoștinței alături de prietenii mei, de colegii mei de scenă, de oameni frumoși la chip și suflet - Alexandra Crăescu, Stephanie Radu, Iuliana Marciuc, Ilinca Băcilă, Alexandru Burcă, Adrian Enache, Alin Dincă, Adrian Naidin, Alin Oprea, Alexia Vay și Iuliana Marciuc.
Pe 15 (București) și 22 noiembrie (Buzău), voi fi alături de Stephanie Radu într-un spectacol extraordinar românesc „Blestem de fericire”, iar pe 6 decembrie, vom celebra al patrulea an al concertului „Crăciunul lui Nicholas”, tot la Sala Dalles.
În plus, mă pregătesc pentru o nouă onoare: o deplasare la Vatican, unde voi cânta în duet cu Stephanie Radu — un moment de mare încărcătură spirituală și artistică în cadrul celui mai prestigios concert al lumii de Crăciun - Concerto di Natale - unde am plăcerea de a-l cunoaște pe noul Papă. Bilete găsiți pe ticketstore.ro și pe iabilet.ro
“Mi s-a subțiat trupul și mi s-a îngroșat recunoștința”
Cum v-ați repoziționat prioritățile după această intervenție benefică sănătății dumneavoastră?
Am slăbit pe dinafară, dar, de fapt, m-am extins pe dinăuntru. Mi s-a subțiat trupul și mi s-a îngroșat recunoștința. Azi înțeleg mai limpede câte lucruri trăiam pe fugă: mâncam ca să acopăr oboseala, zâmbeam ca să ascund durerea, alergam fără să fiu prezent. Transformarea asta m-a așezat.
Mi-a adus aer, liniște și curajul de a spune „nu” la ce nu mă hrănește și „da” la ce îmi crește sufletul: muzica, credința, copilul meu, oamenii buni.Da, vin acum mulți spre mine. Știu că unii vin pentru lumină, alții pentru reflexul ei.
Îi primesc pe toți cu respect, dar rămân aproape de cei care au stat lângă mine când lumina era slabă. Învăț, pe zi ce trece, să nu mai caut validări în ochii altora, ci în liniștea respirației mele și în privirea lui Nicholas, care mă recunoaște oricum: tata.Îmi propun să rămân același om — doar mai sănătos, mai prezent și mai adevărat. Să cânt mai curat, să iubesc mai mult, să muncesc mai drept. Iar dacă povestea mea vă atinge, luați din ea ce vă folosește și puneți înapoi în lume un bine.
Fericirea, am înțeles, înseamnă atenție la clipa de acum, să trăiești prezentul care nu se mai întoarce și să iubești fără ziduri. Restul ține de alții; noi să facem partea noastră ca să fie bine.
