Fertilizarea in vitro și embriotransferul: Primii pași către o sarcină mult așteptată
Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere asistată, care constă în fecundarea ovulelor în afara corpului, într-un mediu special de laborator. FIV nu oferă garanții, însă poate avea șanse mari de succes.
Această experiență nu este întotdeauna ușoară, iar în plus și căutarea unei clinici de fertilitate și ginecologie bună poate fi uneori copleșitoare pentru cuplurile care își doresc să aibă un copil. Obiectivul este acela de a avea un copil sănătos și de aceea oamenii caută clinici cu medici specialiști, cu experiență mare în domeniu și un laborator de FIV de ultimă generație.
La o clinică modernă se oferă fiecărui pacient expertize avansate și îndrumări excepționale, medicii pun sănătatea pacienților și a viitorului copil pe primul loc. Luarea deciziei de a face FIV necesită un angajament considerabil, multă responsabilitate și este o decizie foarte importantă. În clinică pacienții vor primi sprijin încă de la începutul tratamentului și vor urma un plan de tratament personalizat realizat de un medic specialist în fertilizare in vitro.
FIV și evoluția embrionului – Speranță și emoție până la testul de sarcină
O etapă importantă în procedura de fertilizare in vitro este embriotransferul, când embrionii sunt transferați în uter. Pentru ca embrionul să se implanteze și să se dezvolte într-o sarcină viabilă, medicii de specialitate urmăresc evoluția embrionului dupa embriotransfer – care este o procedură de obicei ghidată prin ecografie; mai multe aspecte despre asta se află pe Embryos.ro (o clinică la care procesul se face rapid și fără durere).
Înainte de transferul embrionului, femeia va trebui să facă o serie de examinări amănunțite. Acestea au rolul de a depista anumite probleme de sănătate. Dacă sunt diagnosticate boli ce pot afecta etapele FIV, atunci pacienta va urma un tratament pentru normalizarea nivelurilor hormonale.
În procedura FIV sunt pregătiți și embrionii pentru implantare. O metodă este vitrificarea sau congelarea lor, dacă aceștia au calitatea corespunzătoare, pentru obținerea unei sarcini în viitor. Vitrificarea este o metodă de crioprezervare mai avansată și constă în utilizarea unei concentrații crescute de crioprotector și congelarea ultrarapidă a celulelor. Atunci când se dorește încercarea unei sarcini, va fi realizat un proces invers, care constă în decongelare. În urma acestui proces, rata de supraviețuire a embrionilor crioprezervați astfel este de peste 90%.
O altă metodă este eclozarea asistată în FIV, prin care membrana embrionului este supusă unor efecte pentru ca ea să devină mai subțire și să se facă eliberarea mai ușoară a embrionului fertilizat și atașarea acestuia de pereții uterului. Metoda de eclozare se recomandă mai ales cuplurilor care s-au confruntat cu eșecuri FIV anterioare.
După transferul embrionilor, aceștia trebuie să se implanteze singuri în mucoasa uterină în următoarele zile. Odihna la pat după transferul embrionului nu este necesară, insă este bine de stat acasă și de evitat stresul. Unii ar spune că repausul la pat este complet inutil, se pot relua activitățile ușoare și trebuie evitate eforturile mari, precum ridicarea greutăților.
De asemenea, este bine de evitat canicula. Căldura excesivă și băile fierbinți pot ridica temperatura corpului și potrivit medicilor, embrionilor nu le place căldura.
Succesul implantării embrionului depinde de mulți factori, cum ar fi: calitatea și starea embrionului, nivelurile de hormoni (estrogen și progesteron), vârsta femeii, sistemul imunitar și stilul de viață. În general, embrionii de calitate înaltă, cu o diviziune celulară normală și o morfologie sănătoasă, au șanse de implantare mai mari. Succesul implantării depinde și de vârstă, este mai mare la femeile de 35 de ani.
De la embriotransfer la testul de sarcină
Confirmarea sarcinii se face printr-un test de sarcină, de urină sau de sânge. Testul de urină permite aflarea prezenței hormonului hCG și se realizează la 14 zile după transferul de embrioni. Testul de sânge este mai sigur în indicarea sarcinii și se realizează la 10-12 zile după transferul embrionilor. El va identifica nivelul de hormon hCG, pentru a afla dacă sarcina a fost concepută cu succes sau nu prin FIV.
