„Ce v-a făcut să vă dați seama că un bărbat era «potrivit pentru căsătorie», nu doar pentru o relație de cuplu?” Răspunsurile neașteptate date de femei
La un moment dat în viață, multe femei au considerat că au făcut alegerea nepotrivită atunci când au refuzat bărbatul pe care îl considerau „material de soț”, iar altele au știut că bărbatul pe care l-au întâlnit era menit să rămână în viața lor. Un internaut a pornit o dezbatere pe Reddit, dorind să afle cum și-au dat seama femeile că bărbatul cu care s-au căsătorit a fost alegerea potrivită. Iată câteva semne.
„Ce v-a făcut să vă dați seama că un bărbat era «potrivit pentru căsătorie», nu doar pentru o relație de cuplu?”, a fost întrebarea care a adunat mai multe reacții și răspunsuri.
„L-am cunoscut pe soțul meu la un an după ce fusesem diagnosticată cu epilepsie”
Prima poveste aparține unei femei care și-a întâlnit actualul soț în timpul unei perioade grele a vieții sale, când fusese diagnosticată cu epilepsie. Încă de la începutul relației, ambii au fost sinceri: ea a mărturisit problema sa de sănătate și cum se manifestă, iar el a ales să-i fie alături, indiferent de ce urma să se întâmple.
„L-am cunoscut pe soțul meu la un an după ce fusesem diagnosticată cu epilepsie. Eram considerată un caz refractar (nu răspundeam la mai multe medicamente), mă pregăteam pentru 4 intervenții de neurochirurgie și, în general, eram într-o stare depresivă, pentru că s-ar fi putut să nu mă mai recuperez niciodată (nu aveam voie să conduc, să stau singură etc.).
Când am început să ne întâlnim, i-am explicat că s-ar putea ca crizele mele să nu fie niciodată ținute sub control, că s-ar putea să nu mai fiu niciodată complet independentă și că s-ar putea să nu pot avea copii. M-a privit cu o expresie blândă, dar hotărâtă, și mi-a spus: «Bine. Dar eu tot te am pe tine din toată treaba asta și asta îmi doresc.»
S-a căsătorit cu mine înainte să primesc aprobarea medicală, dar sunt fără crize de peste 3 ani în acest moment, așa că, până la urmă, totul a ieșit bine.”
Un exemplu de bunătate și empatie
O altă femeie a mărturisit că soțul ei, cu care este împreună de două decenii, i-a demonstrat că bunătatea, empatia și grija față de semeni sunt cele care definesc cu adevărat un om.
„Sunt căsătorită cu el de 20 de ani, dar a făcut ceva aseară care se potrivește perfect aici. Eram într-un avion care a avut o întârziere de 45 de minute la decolare. La trei rânduri în fața noastră era un bărbat cu dizabilități intelectuale, care călătorea singur și era deranjat de întârziere. Însoțitorii de bord i-au explicat situația, dar el devenea ușor agitat. Părea că îi face pe ceilalți pasageri inconfortabili. Soțul meu s-a ridicat, s-a așezat lângă el pe durata întârzierii și l-a ținut ocupat. Sunt atât de mândră că ai mei copii au putut să-și vadă tatăl dând dovadă de bunătate.”
„M-a ridicat atunci când întreaga mea familie a murit tragic”
O altă persoană a mărturisit că firea sinceră și asumată a partenerului a ajutat-o să își dea seama că face alegerea corectă atunci când a ales să meargă în viață cu el de mână. I-a oferit sentimentul de siguranță și liniște, dar și-a exprimat nevoile, temerile și insecuritățile, alegând să fie un bărbat sincer și asumat, în ciuda vulnerabilităților. De asemenea, i-a fost aproape în cele mai grele momente.
„A fost capabil să își exprime nevoile, temerile și îndoielile în fața mea, în loc să joace jocuri. Știe ce își dorește, mă respectă și mă tratează ca pe partenera și cea mai bună prietenă a lui. Niciodată nu a trebuit să mă întreb dacă mă iubește, este întotdeaunna alături de mine, m-a ridicat atunci când întreaga mea familie a murit tragic, unul câte unul, și a rămas lângă mine atunci când mulți alții ar fi plecat.”
De asemenea, un alt răspuns asemănătos a venit din partea unei alte femei. Aceasta a mărturisit că sentimentul de siguranță și asumarea responsabilității i-a oferit liniștea de care avea nevoie.
„Consecvența și sentimentul de siguranță. Nu doar să fie prezent în momentele bune, ci să fie alături și în cele dificile și să își asume responsabilitatea - asta face cea mai mare diferență.”
