Pe ce parte se poartă mărţişorul? Greșeala pe care o face toată lumea

Micul mărţişor simbolizează bucuria de a trăi şi dragostea de viaţă. Este un simbol prin care salutăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. Puţini oameni ştiu însă că la început acesta era considerat o amuletă norocoasă. Astăzi, mulţi îl văd ca pe un simplu accesoriu, uitând de adevărata sa semnificaţie. 

În vechime, exista datina de a oferi celor tineri un mărţişor, chiar înainte de răsăritul soarelui. Obiectul era dăruit atât fetelor, cât şi băieţilor. 

Şnurul de mărţişor era purtat la gât sau la mână, fiind realizat din din două fire răsucite din mătase albă şi roşie. Se mai folosea, de asemenea, un fir de arnici roşu şi unul din bumbac alb, la care era adăugat un bănuţ de argint.

Mărţişorul se purta până când înfloreau copacii. Şnurul era apoi legat de un trandafir sau de creanga unui copac, rostindu-se o incantaţie: „Ia-mi negreţele şi dă-mi albeţele“.

Cu bănuţul se cumpăra caş şi vin roşu, pentru ca posesorul să aibă tot anul faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Tradiţia se păstrează şi în prezent. Există numeroase mărţişoare cu simbolurile primăverii care se poartă la încheietura mâinii.

Mărţişorul tradiţional se pune însă în piept, neapărat pe partea stângă, în dreptul inimii, ca simbol al îndeplinirii tuturor dorinţelor la început de primavară.

„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească", spunea George Coşbuc.