La 30 ianuarie, creștinătatea îi sărbătorește pe Sfinții Trei Ierarhi : Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Istoria sărbătorii
Cei Trei Ierarhi, cei mai mari păstori ai creştinătăţii În ziua de 30 ianuarie, cei trei ierarh : Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, consideraţi de posteritate ca fiind cei mai mari învăţători şi păstori din istoria creştinătăţii, şi modele de viaţă duhovnicească, sunt sărbătoriţi cu mare fast în lăcaşurile creştine din întreaga lume.
Pentru a elimina controversele dintre credincioşi, cu privire la faima lor, biserica noastră Creştin-Ortodoxă a hotărât ca aceşti dascăli ai creştinătăţii să fie prăznuiţi şi împreună, în aceeaşi zi.
Sfinții Trei Ierarhi se bucură și de o zi proprie de prăznuire
În calendarul ortodox, cei trei sfinți sărbătoriţi în data de 30 ianuarie: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, se bucură și de o zi proprie de prăznuire. Odată cu darul “tălmăcirii” Sfintelor Scripturi, cei trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur au urcat şi înalta treaptă a arhieriei şi credinţei creştine. De atunci, învăţătura lor ortodoxă se păstrează până în zilele noastre, aşa cum a fost desăvârşită de ei. De aceea, secolul al IV-lea al erei creştine este denumit “Secolul de aur al creştinismului”.
Disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi
În secolul al XI -lea, la Constantinopol a început disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi. Pentru prima dată, creştinii şi-au pus întrebarea: ”Care este cel mai mare dintre cei Trei ierahi?” Disputele au continuat ani în şir până când, ierarhii i-au apărut pe rând, în vis, episcopului Euhaitelor, Sfântul Ioan Mauropous. În anul 1084, acelaşi episcop i-a visat pe cei trei ierarhi împreună. Aceştia l-au rugat să le orânduiască o singură zi de prăznuire, pentru că nevoinţa lor, cât au fost în viaţă, a urmărit acelaşi scop: să-i împace pe oameni şi să aducă în lume pacea şi unirea. “După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să-i împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi, în faţa lui Dumnezeu, una suntem.” De aceea, în fiecare an, creştinătatea îi prăznuieşte pe cei Trei Ierarhi în aceeaşi zi, pe 30 ianuarie.
Episcopul a ascultat porunca din vis
Episcopul Euhaitelor a ascultat porunca Sfinţilor Trei Ierarhi şi a rânduit prăznuirea lor la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexie Comnenul; astfel că la acest praznic, se adună într-un glas cele trei chemări ale Ortodoxiei : chemarea călugărească a Sfântului Vasilie, înalta teologie a Sfântului Grigorie şi Evanghelia practică a Sfântului Ioan.
În cinstea Sfinţilor Ierarhi, cu trei secole în urmă, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei a înălţat frumoasa biserică Trei Ierarhi din Iaşi, care a uimit creştinătatea prin arhitectura sa inedită.
“Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin starea lor de sănătate. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă. Totuşi, în acest vas trupesc delicat trăia puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul lor era unit cu fapta”, spun Sfinţii Părinţi.
Întemeietorul aşezămintelor sociale- Vasiliadele
Despre Sfântul Vasile cel Mare ( 330-379) , episcop şi învăţător al Bisericii, se spune că era „sfânt din moşi strămoşi”, deoarece în familia sa exista un „minunat mănunchi de sfinţi”: bunica, mama, sora, fraţii; toată familia a împărtăşit aceleaşi aspiraţii pentru viaţa creştină. Sfântul Vasile cel Mare a fost îndrumătorul mirenilor şi „artizanul ” vieţii mănăstireşti. Cu 16 secole în urmă , el a orânduit regulile vieţii monahale, care se respectă şi astăzi, acordând o mare importanţă rugăciunii şi muncii. Ca preot şi apoi ca episcop al Episcopiei de Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat în mod minunat învăţătura cu fapta. În episcopia sa, el este întemeietorul aşezămintelor sociale numite „vasiliade”: azile, şcoli, case de reeducare, în care erau adăpostiţi bolnavii, săracii şi orfanii, fetele din famiile destrămate, chemându-i pe cei mai înstăriţi să-i ajute pe cei neputincioşi. Preocuparea lui de seamă a fost caritatea. Aşa se explică faptul că el a trasformat oraşul Cezareea într-o cetate a carităţii. Deşi Sfântul Vasile a înfrumuseţat Liturghia şi a rostit răsunătoare predici, printre care „Scrisoarea către tineri”, nu activitatea doctrinară şi teoretică i-a adus faima de „Cel Mare”, chiar din timpul vieţii, ci activitatea practică. Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit în ziua de Anul Nou.
Teologul a explicat marea taină a creştinătăţii
Sfântul Grigorie de Nazians (329-390). Cunoscut şi sub numele de Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, Sfântul Grigorie de Nazians a fost un orator vestit. A urmat studii filozofice la Capadocia, la Alexandria şi la Atena, unde l-a cunoscut pe Sfântul Vasile cel Mare, iar prietenia lor a fost un exemplu pentru contemporani. După întoarcerea de la Atena el s-a botezat, apoi s-a retras la mânăstirea din Pont, înfiinţată de Vasile cel Mare. Aici s-a îndeletnicit cu studiul şi asceza. Sfântul Grigorie a fost numit episcop de Nazians, iar pentru doctrina lui profundă şi pentru darul de orator a fost numit Teologul. În predicile sale, el a criticat erezia ariană, în cele Cinci cuvântări Teologice, rostite în Biserica Învierii din Constantinopol. Faima sa constă şi în faptul că a reuşit să explice, pe înţelesul contemporanilor, marea taină a creştinătăţii: Sfânta Treime. De asemenea, pentru creştinătate au rămas celebrele sale „Poemele morale”. În calendarul ortodox, Sfântul Grigorie de Nazians este pomenit în ziua de 25 ianuarie.
De la amvon, a predicat pentru căinţă şi fapte milostive
Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407) s-a născut în Antiohia şi este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. El şi-a dedicat întreaga viaţă „zidirii Bisericii lui Hristos”, chemându-i de la amvon la căinţă şi la fapte milostive şi „ pe cei semeţi”, şi pe „cei smeriţi”, oferindu-le ca model propria sa nevoinţă. A dus o viaţă de ascet, în cele din urmă a fost numit episcop şi patriarh al Constantinopolului. Pentru că a predicat împotriva viciilor de la curtea împărătescă, Sfântul a fost îndepărtat de la scaunul patriarhal de împărăteasa bizantină Eudoxia, care l-a obligat să ia calea exilului de trei ori, din acelaşi motiv: viaţa de ascet. În cel de-al treilea exil, după o călătorie de trei luni, făcută sub supraveghere, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la viaţa veşnică. Ca păstor şi îndrumător sufletesc, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost preocupat de comportamentul credincioşilor care-i ascultau discursurile, de efectul acestora asupra vieţii lor spirituale. El a fost apreciat pentru calităţile de orator şi pentru cultura sa vastă, lăsând urmaşilor, printre alte lucrări de referinţă, tălmăcirea Celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, o adevărată Evanghelie practică. În calendarul ortodox, Sfântul Ioan Gură de Aur este prăznuit în zilele de 27 ianuarie şi 13 noiembrie.
„Sfinţii Ierarhi, pomeniţi pe 30 ianuarie, au fost şi Trei mari cărturari, au fost Trei mari scriitori, iubitori de Dumnezeu, ca în cele din urmă să iubească oamenii, aşa cum cere învăţătura dumnezeiască creştină.Totodată, ei ne-au lăsat o mare zestre teologică, filantropică şi retorică. Sfinţii Trei Ierarhi au excelat şi în vremea când au trăit, prin bunătate şi generozitate, dar şi în zilele noastre pentru noi, cei care-i cinstim prin sfintele lor moaşte şi pentru scrierile lor, un bogat tezaur sufletesc”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu) .
