La data de 2 iulie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ștefan cel Mare
Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la data de 2 iulie pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei între anii 1457-1504. După o domnie de 47 de ani Ștefan cel Mare a trecut la viața veșnică la data de 2 iulie 1504.Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfinților la data de 20 iunie 1992.
Ștefan cel Mare, un apărător al credinței creștine
Ștefan cel Mare şi Sfânt, așa cum îl numește Biserica Ortodoxă, a fostun renumit conducător de oşti, un apărător al credinței creștine în luptele cu turcii și tătarii, un iscusit diplomat și un mare ctitor de lăcaşuri bisericeşti. Cronicarul Grigore Ureche menționa în scrierile sale că Ștefan cel Mare a construit 44 de mănăstiri, pe care le-a înzestrat cu cele necesare slujbelor și obștii călugărilor. Ștefan cel Mare a zidit biserici și mănăstiri nu numai în Moldova, ci și în Muntenia și Transilvania. În același timp, la Multele Athos , unde amenința pericolul otoman atât de mult Ortodoxia , domnitorul Ștefan cel Mare a înălțat și înzestrat mai multe mănăstiri și biserici, printre care renumita Mănăstire Zografu.
.Numeroase documente religioase menționează că unii dintre cei mai de seamă ierarhi ai Bisericii noastre au subliniat faptul că: „rugăciunile înălțate către Dumnezeu de slujitorii altarelor în aceste sfinte biserici, alături de sfântele jertfe ce s-au adus în acel lung timp pentru sufletul fericitului lor ctitor, negreșit i-au câștigat iertarea păcatelor. În această credință a împodobit el pământul țării cu biserici și credința lui l-a mântuit”.La un an după ce a reușit să cucerească Cetatea Chilia, la îndemnul Sihastrului Daniil, ”Ştefan cel Mare a hotărât să ridice un lăcaș înfloritor, care să întreacă în strălucire pe celelalte aşezăminte româneşti ridicate până atunci pe pământul Moldovei” menționa cronicarul Grigore Ureche în ”Cronica despre Ștefan cel Mare”. Este vorba despre Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”. Lucrările renumitului așezământ au început în data de 10 iulie 1466, iar sfinţirea ei s-a făcut pe 3 septembrie 1470. În acest sfânt lăcaș şi-a pregătit Ştefan cel Mare locul de veci, împodobit și cu marmură de Carrara.
Domnitorul unea rugăciunea cu postul
Cronicile vremii menționează că Ștefan cel Mare unea rugăciunea cu postul, dar și cu fapta bună a milosteniei și a dragostei creștine. El înzestra familiile tinere de curând căsătorite cu cele necesare unei gospodării , cu pământ și vite. Voievodul Ștefan a fost totodată un om al dreptății și al iubirii creștinești, și era renumit pentru faptul că-și ierta dușmanii care, deseori, se căiau pentru greșelile săvârșite.. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in rândurile sfintilor la data de 20 iunie 1992.
