Ce mâncau sultanii otomani dimineața. Rețeta veche de 500 de ani care îi cucerește și azi pe gurmanzi
' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Sultanilor otomani le plăcea să înceapă ziua cu un preparat simplu, dar considerat o adevărată delicatesă în urmă cu sute de ani. Rețeta, cunoscută astăzi sub numele de çılbır, a supraviețuit aproape neschimbată timp de aproximativ cinci secole și continuă să fie apreciată și în prezent. Preparatul era servit inclusiv în bucătăriile imperiale de la Palatul Topkapı și era considerat suficient de rafinat pentru mesele celor mai puternici conducători ai Imperiului Otoman.
Sultanilor otomani le plăcea să mănânce ouă poșate la micul dejun, iar una dintre cele mai cunoscute rețete ale vremii a rămas aproape neschimbată timp de aproximativ 500 de ani. Preparatul, numit çılbır, este considerat unul dintre cele mai vechi feluri de mâncare documentate constant în istoria culinară turcească și era servit inclusiv în bucătăriile imperiale de la Palatul Topkapı, în timpul domniei lui Mehmed Cuceritorul.
Potrivit documentelor istorice din secolul al XV-lea, bucătarii sultanilor combinau ouăle poșate cu iaurt aromatizat cu usturoi pentru mesele conducătorilor otomani. Preparatul nu era considerat o mâncare simplă, ci unul suficient de rafinat pentru a ajunge pe mesele celor mai puternici oameni ai vremii.
Preparatul otoman care a supraviețuit aproape neschimbat timp de cinci secole
La baza rețetei stau câteva ingrediente simple: iaurt gros cu usturoi, ouă poșate și unt sau ulei încins. Peste preparat era turnat un sos fierbinte aromatizat cu boia și fulgi de ardei iute, combinația dintre iaurtul rece și ouăle calde fiind considerată elementul care făcea preparatul atât de special.
Potrivit relatărilor istorice, varianta originală a preparatului nu conținea ardei iute. Acesta a apărut abia în secolul al XIX-lea, după ce ardeii aduși din America au început să fie folosiți și în bucătăria otomană. Până atunci, preparatul avea un gust mai discret, bazat în principal pe unt și usturoi.
Călătorul Evliya Çelebi a documentat în secolul al XVII-lea mai multe preparate cu ouă și iaurt întâlnite în Imperiul Otoman, însă sosul intens colorat cu ardei a devenit popular mult mai târziu. Tocmai această schimbare avea să transforme preparatul într-unul dintre cele mai apreciate din bucătăria turcească.
Astăzi, çılbır este considerat în continuare unul dintre cele mai cunoscute mic-dejunuri tradiționale din Turcia și o rețetă care a trecut testul timpului aproape fără modificări majore.
