Graffiti: istoria „mâzgălelilor” urbane

Manifestare a artei stradale, graffiti sunt încă percepute de mulţi ca un act de vandalism. Totuşi, sunt totuşi la fel de vechi ca omenirea. De la zgârieturile de pe monumentele anticei Rome la semnele de pe vagoanele de metrou, graffiti oglindesc evoluţia civilizaţiilor.

Un obicei de când lumea

Cuvântul graffiti vine din „graffiato“ – „zgâriat“,în limba italiană. Cuvântul îşi are,la rândul său,originea din greaca veche – „graphein“ însemnând „a scrie“. Graffiti înseamnă de fapt desene sau inscripţii-  pictate,trasate sau gavate pe bunuri publice sau private,pe ziduri,pe monumente sau pe oricare alt suport a cărui vandalizare e,în principiu,interzisă. Exprimă o nemulţumire socială,un avertisment,o emoţie. Graffiti existau şi pe zidurile Romei antice,şi pe cele ale oraşului păstrat în lavă,Pompei. S-au găsit graffiti inclusiv pe templele maya din Tikal,în Guatemala.

Clandestine şi rebele

Graffiti diferă de pictura clasică sau de marile opere murale prin catacterul lor ilegal,clandestin şi prin subiectele pe care le abordează. S-au născut la oraş,motorul lor fiind contextul politic tensionat sau evenimentele de cotitură în istoria unei societăţi. Au cunoscut un avânt remarcabil în timpul revoluţiilor şi războaielor (prima şi a doua conflagraţie mondială,războaiele coloniale etc). Astăzi,graffiti  continuă să evolueze datorită tehnicii folosite:pictura cu aerosol,cu aerograful,utilizarea aşa-numitelor stencils (şabloane).

De la Kilroy la slogane hippy

În timpul celui de-al doilea război mondial,soldaţii americani din Europa obişnuiau să scrie,pe zidurile rămase intacte după bombardament,propoziţia „Kilroy was here“,„Kilroy a fost aici“ – ilustrată cu un personaj caraghios,al cărui nas mare depăşeşte un zid imaginar. În America anilor ’60,apar în cele mai bizare locuri graffiti semnate Cornbread. Îndrăgostit fără speranţă,artistul găseşte modalitea cea mai vizibilă de a-şi exprima iubirea pentru aleasa inimii,„tag“-ul lui,adică semnătura stilizată,fiind zărit peste tot. Sunt anii războiului din Vietnam şi ai mişcări hippy,când tinerii revoltaţi pictează pe zidurile universităţilor semnul păcii,slogane antirasiale sau de susţinere a mişcării feministe.

O mulţime de stiluri

Treptat,graffiti se răspândeşte în Europa. Autorii ajung să expună în galeriile de artă contemporană. Unii -  celebrul Bansky,spre exemplu – chiar dacă nu-şi dezvăluie identitatea,devin extrem de respectaţi,atât prin mesajul transmis cât şi prin complexitatea vizuală. Cei mai mulţi rămân anonimi,ca tinerii germani care au acoperit cu mii de proteste şi desene fostul zid al Berlinului. Astăzi,graffiti cunoaşte o mulţime de tipuri şi stiluri. La bază  rămâne ideea de comunicare,mesajul – de protest,de disperare,sau,dimpotrivă,de fericire intensă-,care trebuie împărtăşit cu tot universul.