Fructul pasiunii, sursa ta de vitamine şi minerale

Este aromat, e gustos, e bogat în vitamine şi minerale. Numele îi vine nu de la starea afectivă asociată cu plăcerea şi cu dragostea, ci de la patimile îndurate de Iisus Hristos.

Proprietăţi culinare şi medicinale

Originar din Brazilia, a fost descoperit la sfârşitul secolului al XVI-lea de misionarii spanioli. Fructul lianelor căţărătoare tropicale i-a nedumerit mai întâi pe europeni – apoi au învăţat să-i aprecieze proprietăţile culinare şi medicinale, cunoscute deja de băştinaşi. Numele i-a fost dat tot de misionarii iezuiţi, care au văzut în floarea acestei plante simbolul patimilor lui Iisus.

Bogat în vitamine şi minerale

Frcutul are gust acidulat şi savori complexe. Nu doar originalitatea gustului i-a atras pe pasionaţii de gastronomie, ci şi bogăţia fructului în vitamine, minerale şi oligoelemente. Este bogat în vitamina C, dar şi în potasiu, magneziu, fier, zinc, cupru, provitamină A şi vitamine din complexul B. În plus, e prietenos cu silueta, pentru că are un aport energetic mic – 100 kcal/100 g.

Cum îl consumi

Consumă fructul ca atare, tăindu-l în două şi savurând pulpa granuloasă. Dacă semineţele sunt prea mari, poţi pasa pulpa printr-o sită. Rezultatul poate fi folosit la prepararea dulceţurilor, jeleurilor, sorbeturilor, spumei de fructe, sucurilor  – sau poate intra în compoziţia diverselor cocteiluri. Dă o aciditate plăcută si parfum deserturilor dulci, dar merge bine şi în preparatele sărate: marinate pentru carne, sosuri pentru peşte.

Cum îl păstrezi

Înainte de a lăsa fructul la frigider, asigură-te că e bine copt. Îl poţi păstra şi la congelator, întreg sau numai pulpa. Când îl alegi de la raft, asigură-te că are coaja puţin „ridată“. Coaja strălucitoare şi netedă indică un fruct necopt. Fructul matur, plin de savoare şi dulceaţă, este greu, are un aspect stafidit şi miroase foarte puternic.

Sursă foto: