Filmul „100 de lei”. Secretul bine păstrat al cinematografiei românești din perioada comunistă
Într-un colț tăcut al istoriei cinematografiei românești se află „100 de lei”, un film psihologic din 1973, regizat de Mircea Săucan și adaptat după scenariul lui Horia Lovinescu. Cu o poveste fascinantă și un destin marcat de controverse, acest film a devenit unul dintre cele mai bine păzite secrete ale industriei cinematografice din România.
Deși a fost lansat pe vremea regimului comunist, filmul a avut o soartă cu totul specială, iar imagini din timpul filmărilor au fost păstrate cu greu, în ciuda cerinței autorităților de a distruge toate urmele peliculei. Recent, Studiourile Buftea au făcut publice imagini inedite din timpul realizării filmului, imagini care au fost ascunse vreme de zeci de ani, în ciuda ordinului de distrugere dat de conducerea de partid, scriu cei de la Adevărul.
O poveste despre trădare și conflict familial
„100 de lei” spune povestea unui tânăr, Petre (Dan Nuțu), care din cauza unor conflicte cu părinții săi decide să se mute la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), un actor de succes. Petre își face rapid prieteni, printre care se numără și Dora (Ileana Popovici), o tânără care îl admiră pe Andrei. Însă, în momentul în care Andrei începe să-i acorde atenție Dorei, Petre se simte trădat și decide să plece, refuzând chiar și o sumă de bani, 100 de lei, pe care fratele său i-o oferise.
Un film profund despre relațiile familiale și trădare, „100 de lei” a reușit să capteze atenția prin complexitatea emoțională a personajelor, dar și prin regia atentă a lui Mircea Săucan, care a reușit să adâncească conflictul interior al personajelor sale.
Un destin tragic pentru film și echipa sa
Din păcate, filmul a avut o soartă dramatică chiar înainte de a ajunge pe marile ecrane. La scurt timp după terminarea filmărilor, negativul a fost ars din ordinul autorităților comuniste, care considerau că pelicula ar fi avut un conținut subversiv. Regizorul Mircea Săucan și producătorul Constantin Roațu au trecut prin momente de neimaginat. Potrivit mărturiei lui Săucan, „La premieră nu mai exista negativul. Inginerii, muncitorii de la controlul tehnic plângeau. Lui nea Tica Roațu, directorul filmului, i s-a făcut rău, s-a dus la punctul medical de la Buftea, a făcut infarct și a murit. A murit o dată cu filmul și cu toată munca mea”.
Chiar și în fața acestei tragedii, filmul a supraviețuit în copiii pozitive, păstrate de echipa studioului Buftea. După 1989, acesta a fost redat publicului, iar astăzi „100 de lei” este considerat o capodoperă pierdută, dar regăsită, a cinematografiei românești.
Un detaliu interesant: limuzina Licăi Gheorghiu
Un alt aspect intrigant al filmului este utilizarea limuzinei Licăi Gheorghiu, fiica răsfățată a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această apariție este o reminiscență a legăturilor complexe dintre cinematografie și politica regimului comunist, care adesea influența producțiile din acea perioadă.
