Ce l-a omorât, de fapt, pe adevăratul conducător al comunismului românesc? Adevărul despre cancerul lui Dej
Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale comunismului românesc.
În ciuda versiunii oficiale, conform căreia liderul comunist a decedat din cauze naturale, numeroase indicii sugerează că sfârșitul său ar fi fost, de fapt, rezultatul unei crime politice cu circuit închis, scrie Historia.
Ipoteza asasinatului prin iradiere
O teorie vehiculată de istorici și specialiști în servicii secrete susține că Gheorghiu-Dej a fost iradiat de KGB în timpul unei vizite la Moscova, în iunie 1963.
Această ipoteză este întărită de declarațiile unui fost ofițer de securitate anonim, care a subliniat faptul că trei dintre cei patru ofițeri ce făceau parte din garda personală a lui Dej au murit, la rândul lor, de cancer.
Detaliul este menționat de istoricul Cristian Troncotă în cartea sa Duplicitarii - O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România.
Dej și lista neagră a Kremlinului
Dacă Gheorghiu-Dej a fost într-adevăr victima unui asasinat comandat de la Moscova, atunci acesta ar fi fost doar unul dintre liderii politici eliminați de KGB.
Conform declarațiilor generalului Ion Mihai Pacepa, Ceaușescu i-ar fi spus că Dej a fost unul dintre cei zece lideri uciși sau vizați de Kremlin.
Pe aceeași listă figurau și nume importante precum Laszlo Rajk și Imre Nagy din Ungaria, Lucrețiu Pătrășcanu și Rudolf Slansky din Cehoslovacia, liderul comunist italian Palmiro Togliatti, președintele american John F. Kennedy și Mao Zedong.
Pacepa mai susține că, în februarie 1965, Gheorghiu-Dej i-ar fi spus, pe un ton glumeț, dar grav, că „m-a otrăvit KGB-ul”. Chivu Stoica, martor la acea conversație, ar fi adus în discuție cazul lui Togliatti, un alt lider comunist care ar fi fost iradiat cu thallium după ce și-a exprimat dezamăgirea față de Hrușciov.
Un cancer „politic” galopant
În ianuarie 1965, Gheorghiu-Dej a efectuat o vizită la Varșovia, unde a continuat să promoveze independența României față de Moscova, un gest ce putea fi considerat o amenințare pentru Kremlin.
La întoarcere, s-a plâns de o aparentă răceală, însă boala s-a transformat rapid într-un cancer galopant care l-a răpus în doar câteva săptămâni.
Interesant este că, după vizita sa la Moscova din 1963, Gheorghiu-Dej a suferit o intervenție chirurgicală pentru polipi la vezica urinară, iar medicii i-au dat verdictul de „pacient sănătos”.
Cu toate acestea, nu i s-a prescris niciun tratament specific împotriva cancerului. În plus, încă din 1956, primise un cadou suspect din partea lui Miron Constantinescu: o casetă cu uraniu extras de la Sovromquartit, care ulterior s-a dovedit extrem de radioactivă. Toate aceste elemente alimentează ipoteza că boala lui Dej a fost una indusă.
Verdictul oficial și secretomania comunistă
Conform buletinului medical publicat de Scânteia, la începutul lunii martie 1965, lui Gheorghiu-Dej i s-a pus diagnosticul de neoplasm pulmonar și hepatic.
Pe 19 martie, starea sa s-a deteriorat brusc, iar la ora 17:43, liderul comunist a decedat.
Rezultatele unei anchete secrete privind moartea sa ar fi fost păstrate de Nicolae Ceaușescu pentru a evita reacții periculoase din partea Kremlinului. Profesorul Cristian Troncotă subliniază că publicarea acestor informații la momentul respectiv ar fi putut avea consecințe imprevizibile, inclusiv o posibilă eliminare a lui Ceaușescu însuși.
