Şi-au cumpărat naţionale
Să vezi şi să nu crezi! Naţionala de handbal a Qatarului a ajuns în primele opt ale lumii, iar Guineea Ecuatorială s-a transformat într-o forţă fotbalistică a Africii. De unde şi până unde?
Cei care urmăresc în aceste zile Campionatul Mondial de handbal masculin din Qatar au asistat şocaţi la parcursul perfect al gazdelor. După ce s-au clasat pe locul doi într-o grupă dificilă, în faţa unor echipe de tradiţie precum Slovenia, Brazilia sau Belarus, asiaticii au mai dat o lovitură în optimi, învingând Austria. Cum e posibil? Simplu, cu bani. După ce au obţinut organizarea competiţiei, şefii federaţiei din Qatar au început să caute jucători de alte naţionalităţi dispuşi să joace sub culorile micuţului stat din Golful Persic. Astfel, din lotul de 16 cu care Qatarul face furori la Mondiale, nouă handbalişti sunt străini (doi bosniaci, un egiptean, un tunisian, un sârb, un muntenegrean, un francez, un spaniol şi un cubanez). Federaţia Internaţională de Handbal este permisivă din acest punct de vedere, singura condiţie fiind ca sportivul respectiv să nu fi jucat pentru ţara de origine în ultimii trei ani. Totuşi, nimeni n-ar fi acceptat să i se cânte imnul Qatarului fără bani. Aproape 100.000 de euro de căciulă pentru fiecare victorie încasează mercenarii aduşi din întreaga lume.
Un caz similar îl întâlnim şi la fotbal, unde Guineea Ecuatorială s-a calificat duminică seară în sferturile Cupei Africii pe care o organizează. Una dintre cele mai bogate ţări de pe Continentul Negru practică de mult obiceiul de a găsi jucători din afara graniţelor cu legături de rudenie cu Guineea Ecuatorială. Culmea, naţionala din Vestul Africii a ratat calificarea la acest turneu final în urma unei contestaţii privind fotbalişti naturalizaţi fără temei. Ulterior, guineenii au primit organizarea Cupei Africii profitând de retragerea Marocului şi iată-i în sferturi cu o echipă formată în mare parte din fotbalişti născuţi în Spania.
