Unul nu-și cunoaște pensia, celălalt nu știe cum să trăiască din ea. Diferența dintre pensiile lui Țiriac și Năstase este uluitoare
Au fost eroii unei epoci în care gloria nu se măsura în milioane. Au câștigat împreună Roland Garros în 1970, dar azi, la mai bine de o jumătate de secol distanță, viața i-a dus pe drumuri diferite — mai ales la capitolul pensie.
Ion Țiriac și Ilie Năstase, două nume legendare în sportul românesc, își amintesc cu nostalgie (și un strop de confuzie) de premiul câștigat pe zgura pariziană.
„Ne-au dat 100 de dolari.” spune Țiriac. „Fiecare am primit 100.” îl contrazice Năstase. Un detaliu minor poate, dar care deschide ușa către o discrepanță majoră: cea dintre pensiile lor actuale.
Când gloria nu plătește facturile
Ion Țiriac, fost colonel MAI și azi miliardar, spune că îi este rușine să recunoască faptul că nu știe cât primește lunar de la stat:
„Mi-e rușine să spun, mi-e rușine să spun! Nu am întrebat niciodată de pensie și nici nu știu ce pensie am.”
Conform presei, suma este în jur de 12.000 de lei. Năstase însă nu stă așa bine. „Am dat acestui club aproape un sfert de veac din viață. Și am ieșit la pensie cu gradul de locotenent-colonel și cu o pensie puțin peste 1.400 de lei. Se mai gândește cineva astăzi cum se poate trăi de fapt cu acești bani?
Nu! Iar una dintre bucuriile vieții mele a fost ziua în care am fost avansat la gradul de general, dar o avansare simbolică, ce nu a implicat în niciun fel creșterea pensiei,” a declarat Năstase pentru Bugetul.
„Am o pensie puțin peste 1.400 de lei. Cum se poate trăi cu banii ăștia?”
Ce ne spune, de fapt, această diferență?
Această discrepanță nu e doar despre sume. E despre recunoaștere, despre cum tratează statul român figurile care l-au făcut mândru, și despre cât valorează cu adevărat performanța, când luminile scenei se sting.
În timp ce unul e prea jenat să-și cunoască pensia, altul e prea lucid să nu o simtă zilnic.
O sută de dolari pentru un titlu de Grand Slam. O mie patru sute de lei pentru o viață dedicată sportului. Întrebarea lui Ilie Năstase rămâne suspendată în aer, ca o minge de meci:
„Se mai gândește cineva astăzi cum se poate trăi cu acești bani?”
