Angelo Niculescu, antrenorul care a calificat România la CM de fotbal 1970
În urmă cu exact 3 ani, în 20 iunie 2015, Angelo Niculescu, antrenorul care a calificat România la CM de fotbal 1970, pleca în lumea de dincolo… Avea 93 de ani, dintre care 77 erau dedicați fotbalului.
Născut la Craiova, a făcut acolo atât şcoala primară, la „Tudor Vladimirescu“, cât şi liceul, la Liceul Comercial „Gheorghe Chiţu“. De aceea perioadă avea să vorbească pentru ”Adevărul”: ”La 14 ani m-a dus la fotbal fratele meu, care era vedeta oraşului, la Rovine Griviţa. Antrenor era unul Ale Popescu, fost jucător la Unirea Tricolor. Am debutat doi ani mai târziu ca mijlocaş, în Divizia B. În 1939, după Bacalaureat, n-a trecut prea mult timp şi am fost recrutat. Pentru că am jucat fotbal la Rovine Griviţa şi, ulterior, la FC Craiova, am reuşit să fac armata pe plan local. Am fost recrutat la Regimentul 1 Călăraşi. Deşi nu am făcut exerciţii de călărie în viaţa mea, totuşi, am învăţat să călăresc cu ocazia stagiului militar. Odată eliberat de armată, am reuşit să mă deplasez la Bucureşti şi să mă stabilesc, printr-un transfer, de la FC Craiova la Carmen Bucureşti”. Ajuns în Capitală, Angelo Niculescu l-a cunoscut acolo pe industriașul Ionel Miciorniță. Patronul echipei de fotbal Carmen. Cum era acesta? Iată cum l-a descries Niculescu în ”Adevărul”: ” Îi plăcea sportul. N-a dovenit niciodată că e materialist. Era un om deschis, ne-a impresionat prin comportamentul lui lejer şi apropiat faţă de noi. Bazat pe sinceritate şi pe sportivitate. Era un intelectual, un om de societate. Știa să ne vorbească, să se poarte cu noi. Știa să ne şi încurajeze, să ne şi dojenească. Era adorat în cadrul echipei. Prezenţa lui în mijlocul nostru era un stimulent. La început, el a condus pregătirea noastră, dar şi-a dat seama că nu e normal şi l-a angajat pe antrenorul Steinbach, capabil să pregătească o echipă şi chiar un lot naţional”.Fiind o perioadă în care România era implicată în război Angelo Niculescu n-a îmbrăcat niciodată tricoul echipei naționale. Pe atunci, meciurile erau mult mai puține. A devenit antrenor, mai întâi la Dinamo, iar apoi la echipa națională. Pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970. A fost numit după ciudata înfrângere a ”tricolorilor” din Elveția, 1-7… Acel eșec sever a fost fatal ”tripletei” Gigă Popescu, Ilie Oană, Ştefan Kovacs. Iar la naționala a fost numit Angelor Niculescu, care a povestit, tot în ”Adevărul”, cum a fost călătoria în Mexic: ”Am ajuns cu avionul. Când am ajuns la Guadalajara toată lumea era zăpăcită. Nici nu ştiau cum îi cheamă. Ne prinsese o furtună serioasă în avion, însă eu nu ştiam nimic. Dormisem tot drumul. Da, am dormit, sigur. Am fost obosit, nu ştiu... În Mexic era cald. Am făcut 800 de kilometri cu maşina de la Guadalajara la Torreon, în nordul Mexicului. Pe mine m-au pus să rămân şi după Mondiale, ca să urmăresc evoluţia campioanei mondiale. Am stat, în total, vreo două luni în Mexic. Noroc că era un medic român acolo, devenit, între timp, antrenor de volei. El avea nişte relaţii şi aşa m-am mai descurcat şi eu. A făcut rost de o maşină şi ne-am plimbat. Ţara era frumoasă, curată. Ceea ce m-a dezgutat au fost alimentaţia, atât de picantă, Doamne, luai foc! Și luptele de cocoşi. Aoleo, te îmbolnăveşti, nu se poate aşa ceva! Îi chinuiau pe cocoşii ăia, care erau o frumuseţe”.
Nu l-a folosit niciun minut pe Dobrin în Mexic 1970
La acea ediția a Mondialelor România a disputant trei meciuri. A pierdut cu Anglia și cu Brazilia, campioana mondială en-titre, respectiv viitoarea campioană mondială. Și a câștigat (2-1) cu Cehoslovacia. Dincolo de acele rezultate, rămâne povestea cu excluderea lui Nicolae Dobrin… Practic atunci cel socotit vedeta echipei României n-a jucat nici măcar un minut! ”Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze şi să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu şi veneau dimineaţa. Odată i-am aşteptat în paturile lor, eu şi secundul, ca să nu ne mai poată minţi. Şeful delegaţiei a vrut să-i trimitem acasă, dar m-am opus, pentru că ne făceam de râs. Dobrin se uita mereu la englezi. Ăia mai beau câte o bere, mai stăteau la o terasă, dar erau campioni mondiali. Noi ce eram? Nişte anonimi. Oricum, la vremea aceea nu mi-a reproşat nimeni nimic. După ani s-a ridicat problema: de ce nu a jucat Dobrin în Mexic? Dobrin nu s-a gândit că era o ocazie unică să joace în faţa întregii lumi. Nu mai joci pe Maracana din Piteşti, joci în Mexic. Era foarte talentat, dar lipsit de un raţionament adecvat calităţilor lui. S-a şi văzut asta, când s-a autoizolat de restul marilor fotbalişti, acceptând un anturaj precum cel pe care l-a avut acasă. E revoltător să ratezi un astfel de turneu, din cauza comportamentului tău. Asta înseamnă or inconştienţă, or lipsă de cultură fotbalistică şi cetăţenească. Nici astăzi nu ştiu ce să cred despre el. Norocul lui a fost soţia. O femeie serioasă, care l-a menţinut pe linia de plutire. Altfel, anturajul lui de la Piteşti era moarte de om. Ştiţi cum se spune, în loc să-l invite la o prăjitură, îl invita la un coniac”, a spus Angelo Niculescu, în urmă cu ani, pentru adevărul.ro. După aventura mexicano, Angelo Niculescu a antrenat echipe de fotbal din prima divizie de la noi. În 1990, a prins un contract la Club Africain de Tunis, unde a mers ca director tehnic. Socotit ca fiind un adept al ”temporizării”, Angelo Niculescu a fost recunoscut, în 2011, de forul fotbalistic mondial (FIFA) drept inventator al stilului ”tiki-taka”. Cel folosit și de FC Barcelona lui Messi. „Ideea era să păstrăm cât mai mult mingea. Pasam mult, pentru a pregăti fazele ofensive. Eu mi-am însuşit această tactică în perioada când am facut un turneu în Brazilia", a concluzionat Angelo Niculescu pentru ”Adevărul”.
Angelo Niculescu Data și locul naşterii: 1 octombrie 1921, la Craiova Data și locul decesului: 20 iunie 2015, în BucureștiA practicat fotbalul, ca mijlocaș, iar apoi a devenit antrenorS-a format ca fotbalist la juniorii echipei Rovine Griviţa CraiovaCa senior a evoluat la următoarele cluburi: FC Craiova (1939-1944), Carmen București (1946-1947), Ciocanul București (1947-1948), Dinamo (1948-1950) - A fost primul căpitan al lui Dinamo A antrenat următoarele echipe: Dinamo București (1953-1957, 1964-1966, 1979-1980), CCA București (1958), Tractorul Braşov (1958-1959), Sportul Studențesc (1973-1977), Poli Timişoara (1977-1979), SC Bacău (1980-1981), Universitatea Cluj (1981-1982) şi Oţelul Galaţi (1982-1983). - A fost selecţioner național între 1967 şi 1973, conducând echipa României în 39 de partied și reuşind să o califice la Campionatul Mondial 1970 - A luat două titluri de campion cu Dinamo, în 1955 (primul din istoria clubului) şi 1965 - A câştigat o Cupă a României (1964)
