Licenţa de la TAS sau falimentul
De ieri e oficial. Rapid n-a primit licenţa pentru Liga I şi indiferent de credibilitatea explicaţiilor oferite, situaţia trebuie privită drept în faţă. Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv de la Lausanne (TAS)este ultimul glonţ al giuleştenilor, fiind o situaţie de totul sau nimic.
Rapid arată cu degetul spre Viorel Duru şi spre comisia lui de licenţiere, care tind să transforme Liga I în Liga Satelor. Din moment ce decizia este irevocabilă şi executorie, energia e irosită fără sens. Singura întrebare care contează acum este: ce urmează? Pentru Rapid, totul este foarte simplu. Trebuie să strângă câteva zeci de mii de lei pentru un memoriu la TAS, de unde e obligată să spere venirea dreptăţii până pe 30 iunie.
Practic, giuleştenii cred că instanţa din Elveţia va obliga Comisia de Licenţiere să accepte situaţia de insolvenţă de la Rapid şi să-i permită să joace în Liga I. Speranţe ar fi, mai ales că există precedentul Universitatea Cluj, care a păţit anul trecut acelaşi lucru din cauza lui Viorel Duru, contrazis apoi evident de elveţieni. În acest caz, lucrurile merg înainte şi Rapid se mai cârpeşte cum poate, sperând într-un viitor mai bun şi în atragerea unui nou investitor.
Dacă TAS va menţine însă decizia Comisiei de Licenţiere, atunci totul s-a terminat. Fără banii din drepturile TV şi fără primele de promovare din partea sponsorilor, din care s-au promis plăţi către jucători şi stat, clubul nu poate funcţiona.
Cel mai probabil se va înscrie în Liga a II-a, dar se va lovi de problemele care n-au lăsat-o pe Universitatea Craiova să termine măcar sezonul şi, cel mai probabil, se va retrage din campionat pe parcursul lui. Nu există alt scenariu, doar dacă nu va veni un investitor minune în ultimul moment. În plus, probabil legea nu-i va permite să activeze nici în al doilea eşalon, pentru că planul de reorganizare este făcut pe o participare în Liga I, cu veniturile aferente, care devin iluzorii. „Apatridul" Rapid nu va avea, astfel, decât să pună punct şi s-o ia de la capăt.
Începutul de la 0 nu este însă nici el cel mai simplu lucru de făcut. Asta pentru că odată cerută procedura de faliment, fie din partea Rapidului, fie din partea creditorilor, trebuie aprobată de tribunal. Acest lucru duce la o nouă tevatură, pentru că instanţa trebuie să verifice dacă clubul are active care pot fi valorificate, astfel încât să se recupereze o parte din pierderi. Abia apoi se declară falimentul, se poate înfiinţa o nouă echipă şi se porneşte o negociere cu societatea non-profit care deţine palmaresul, sigla şi culorile, pentru preluarea acestora. Nimic nu se poate face însă mai repede de un an de zile.
Consideraţi la început oameni de bună credinţă, Adrian Zamfir şi Nicolae Cristescu s-au retras din toate funcţiile pe care le aveau la club şi au lăsat acţiunile fără nici o valoare oricui le doreşte. Soarta echipei stă în mâinile administratorului judiciar, Cristina Andronache şi ale preşedintelui Nicolae Manea. De ei se leagă memoriul la TAS şi viitorul apropiat. Echipa şi antrenorul vor să termine sezonul pe loc de promovare.
